"Iată-mă din nou completându-ţi caietul de amintiri… Numai că de data asta sunt a doua… Trecând peste :D… După ce am realizat k n-am făcut nimic la română azi, mi-am dat seama k oricum n-o să mai apuc să fac nimic până diseară asa k o să-ti returnez caietul de amintiri miraculos de repede!
Îţi scriu acum după o zi în care am umblat de mi-a venit rău, împreună cu tine, k să-i căutăm cadou lu Gorgos. După ce am căutat prin toată “clădirea gri fără geamuri” blugii lu Deea (pe care tot nu i-am găsit), stai aşa să schimb pixu… aşa… :) şi ţi-ai luat tu cornuleţele alea cu gem din care am mâncat io cam juma de pungă ( ;P ) … am încercat să mergem cu metroul dar vacile alea nu ne-au lăsat să trecem… Eh îţi aduci tu aminte… :)
Au fost anumite faze care m-au făcut să realizez k chiar eşti MY BEST FRIEND! Ca de exemplu atunci la testu de mate knd m-ai ajutat la ex ăla deşi tu ar fi trebuit să îţi vezi de lucrarea ta… Nu pare ceva extraordinar dar pentru mine a însemnat mult. Şi au mai fost chestii… De la toate chiulurile până la toate discutiile despre PIT – care este un specimen pe care nu cred că îl vei uita cât vei trăi – şi toate romantismele pe care le scoteai din tine în legătura cu Duţ.
Şi sleepoverul la tine când m-am enervat că nu m-ai lăsat să mă epilez cu Brown Silk epilu :) A, da, şi până la toate filmele, DVD-urile, CD-urile pe care ţi le-am împrumutat (şi pe care unele nici nu mi le-ai dat înapoi incă)…
Abia acum când mai e vreo lună de şcoală îmi dau seama câţ de mooolt îmi vei lipsi dacă o să ne desparţim de la anu… Cu cine o să mai fac io toate tâmpeniile pe care le fac acum? Toată lumea o să fie matură şi cu nasul pe sus… IAC! Dacă n-o sa fim împreună la liceu sper să nu-ţi aduci aminte de mine ca “tipa pe care te enervai mereu” chiar dacă tu te enervezi cam mereu pe mine ;) ci aia… aia care ţinea la tine super mult (şi care făcea feţe şi zgomote ciudate – mai ales în ora de istorie – sau trăgea banca in ora de francă, când n-o punea profa să răspundă… Eh…Tu-ţi dai sema dacă rămânem împreuna?? Eu voi fi scris toate chestiile astea degeaba (pls observă acurateţea mea gramaticală :D ) în loc să învăţ la română! Off…. :D
Aaa nu ţi-am zis! Tocmai am venit de la poştă [mă rog, acum vreo oră că de când m-am apucat să-ţi scriu în caiet… :)) ] şi mi-am luat premiul de la Popcorn!! Sunt AŞA fericită!! :D:D:D
Bine... Nuj ce să mai scriu… Mai ştii atunci în ora de geogra când ai început să-mi rozi unghiile? LOL! Aşa, bun, tocmai m-ai bipuit. De excursie n-am mai zis nimic… Ai şi tu destule poze şi etc-uri care să-ţi aducă aminte de ce s-a întâmplat… Numa sa nu-i uiţi pe Alex & Ion ! Sau ziua aia pe la începutul clasei a VIII-a când te-am tras dupa mine prin tot Carrefour-ul ca să-mi iau caiete… Şi când am mers la poştă să îţi iei alocaţia şi erau moşii aia sexxxy acolo ! Mwhahaaaahaahaaa !... Dăţile când plecam cu tine acasă şi atunci când vroiam să trec strada şi se tot dădea tipul ala din maşina înainte si-napoi şi nu mă lăsa să trec… :D « Investigaţia » pe care am fost nevoită s-o fac, timpurile grele, nasoale, dar şi vremurile bune prin care am trecut aman2… Atunci când i-am deschis uşa-n cap lu pisică-ta de-a ameţit săraca sau când a-nceput fratitu să-mi ofere sex education la sleepoveru la tine…
Ideea e că am trecut printr-o grămadă de chestii împreună – eu n-am înşirat nici 10% din ele – oricum n-aş fi avut destul loc… chestii care ne-au unit până am devenit BEST FRIENDZ 4 LIFE DUDE ! ;D
Io n-o să-ţi zic că n-o să te laud pt că trebuie să te flatez şi pe tine umpic :)) Atunci când am avut nevoie TU ai fost acolo (Am sa fiu acolo laaalaaa ♫♪♫♫♪) şi m-ai sprijinit şi m-ai şi ascultat CALUMEA frate !! Adică vreau să spun că nu dădeai doar din cap şi ziceai « da », « uh-huh » ca alte persoane… Arăţi HAWT – mai ales la corp şi NU eşti grasă !! Gândeşte-te umpic : dacă tu ai fi grasă, atunci nu ar exista termen care să mă poată defini pe mine […]. E o întreaga filosofie ! Pe lângă asta, eşti super Nezgârcită şi nu te gândeşti doar la tine – lucru care contează fff mult :)) Faza nasoală e că eşti cam sensibilă şi crezi că unii oameni sunt mult mai buni decât ceea ce sunt cu adevărat plus că ai încredere în oameni cam mult… La capitolul ăsta cam semănăm ! :)
Îmi pare rău că n-am putut sa keep it short and simple sau în alte cuvinte să respect regula KISS, dar U know me… Vorbesc cam mult. Ok recunosc! ;D
Poze deocamdată nu-ţi pun pt că n-am bani sa le printez… :) Cunoşti tu situaţia… ;D
Eh şi uite-aşa după bunul meu obicei m-am întins pe 4 pagini! Sper să înţelegi ce-am scris (având în vedere faptu că înţelegi mai greu scrisurile altora- mai ales al meu).
Tocmai mi-am adus aminte de ziua în care a trebuit să-ţi plăteşti telefonul şi m-ai ţinut acolo vreo ora dupa care ai început să te cerţi cu băbuţa de la coadă şi după aia să socializezi cu tipu de la ghişeu… Tipic!
Şi atunci dupa meciu baieţilor (şi aş vrea să profit de această oportunitate şi sa le zic BRAVO MĂI BĂIEŢI! :)) Mwhahahahaaa! ) când am mers în parc şi m-am dus io cu Maria mică să luăm gogoşi şi când ne-am întors mai rămăsese juma din a ta, bine mai mult :)
Bine ar cam trebui să-mi încep incheierea că şi aia o să fie cam lungă :P
Sper că nu te superi că am scris romane da…asta-i viaţa NA! :P
Să ştii că n-o să te uit niciodată… Sper că nici tu… Wow, aku când am citit putin ce-am scris mi-am dat seama că e cam emoţionantă amintirea asta…! Uff bine hai că tre să mă car… DAZVIDANIA :) Asta ştiu că n-o s-o uiţi! :)
Îţi mai zic BAFTA la kk de capacitate şi te las!
♥PAPA♥
Papi papi papi ciulo mwhahaha
my secret love….
Şi să nu uiţi sfaturile de la Dr psiholog, Ciuc :) "
Textul este original, totul este scris identic cum a fost scris de autor, până la ultima exprimare, virgulă sau culoare. Ocazinala folosire a lui k, tz sau sh a fost inlocuita cu scrierea normală. Iar unde am scris cu gri era de fapt scris cu negru dar am schimbat culoarea pentru mai buna vizibilitate.
TO BE CONTINUED (MAYBE)...
Spune-mi cine sunt si ce caut aici.
Amin.
Nu m-am mai simtit asa singura de ceva timp. Si problema e ca imi place. Atat de singura pe strada… Doi pusti se dau cu bicicletele, un cocalar vorbeste la telefon si da instructiuni despre ce alcool sa cumpere prietenii lui, probabil la fel de cocalari ca el. In rest nu mai e nimeni. Ocaizonal mai trece cate o masina pierduta de Dumnezeu. Si pustii si cocalaru se vor cara imediat si raman unica forma de viata de pe aici. Este usor racoare dar nu e frig. Nu stiu nimic de nimeni si imi place la nebunie. M-as plimba pe strazi pustii si nu m-as plictisi si de fapt nu m-as plictisi niciodata.
Suddenly I see this is what I wanna be. Eu cu giozdanul meu albastru Quiksilver in spate, esarfa la gat si basca mea colorata in cap, chiar daca toata lumea are ceva cu ea. Va spun ca sunteti prosti, nu seamana cu nimic din ce ati zis voi, poate vag cu un soare. Nu cu o varza, in niciun caz cu o balega, nu cu nimic. Dar apreciez ca aveti imaginatie.
Oricum, un oras “batran” este tot ce-mi trebuie acum. Fara aglomeratie, magazine multe, lume care sa intre in tine pe strada si sa te enervezi degeaba. Nu am nevoie acum de mijoace de transport in comun care sa ma tenteze sa le iau pentru a ma duce undeva oriunde departe si totusi aproape. Nu am nevoie acum de mijloace de comunicare cu exteriorul. Nu am nevoie de internet, mess si nici chiar de telefonul mobil pe care il am la mine, dar pe care il ignor complet daca suna.
Nu vreau apa, mancare, dulciuri. Am guma cu care fac baloane. Ce frumos!
Poate as avea nevoie de mp3u meu care nu mai are baterie, dar observ ca ma simt bine si fara el, ca asa pot sa ascult linistea predominanta, si din cand in cand pasarile care canta.
Ma gandesc ca va iesi soarele, dar daca se va intampla asta, o sa mi se faca cald si o sa iasa lumea din case, iar linistea mea va fi ruinata. Sau poate va ploua si ma voi adaposti undeva si voi zace in continuare.
Dar stati oameni in casele voastre, nu va duc dorul inca, la fel cum nici voua nu va e dor de mine inca. Daca v-ar fi dor, m-ati putea contacta pe mobil, poate v-as raspunde, dar oricum n-o faceti.
Acum nu am nevoie de un “acasa”.
Stăteam în curte întinsă pe mormântul lui Tutankamon şi planeta se mişca cu mine. T era lângă mine. Şi ea era în aceeaşi stare. De la o distanţă nedeterminată în acele momente, se auzea R cum spunea cele mai lipsite de sens fraze. Apoi S, C şi M râdeau. Se mai auzea C cum comenta ocazional în pauze de râs când mai respira.
-“Îmbracă-te!”
Încercam să ascult ce vorbeau acolo.
"Nero era prieten cu Bizantin."
"Fă-i mătănii! De la aia ai tu apă!"
"Sunt în Dominooo!"
"Iese fum din bucătărie! Cretino, ai uitat tigaia pe foc!"
Mă uitam la T şi nu aveam puterea să îi vorbesc. Vedeam cum ies chestii de după ea şi nu ştiam ce sunt. Ocazional îmi mai invingeam lenea şi o întrebam ce face. Era la fel ca mine. Îmi treceau o grămadă de chestii prin minte.
“De ce nu eşti aici?”
“Oare ce se va întâmpla mai departe?”
“Câte grade sunt afară?”
“Uite-l pe Maggy, motanul lui V! Cum naiba…?”
“Mi-e frig şi tremur. O să deger şi o să îmi amputeze membrele gen!”
Stăteam cu mijlocul gol pe betonul rece al mormântului lui Tuti.
-“Tremuri.” , mi-a spus T.
-“Nu ştiu de ce.”, am răspuns după câteva secunde, timp care mi-a trebuit pentru a deschide gura.
Am întors capul spre lume. R încă mai ţipa. Probabil că îşi amintea de Maria din piscină. Am văzut-o pe M. Avea ceva foarte ciudat pe cap şi aş fi putut să jur că are şapte capete care îi ies din capul principal pe care îl are orice om. Am tresărit la gândul că M nu e om. Mi-am spus că este cât se poate de om şi am întors iar capul la T pentru că lumina mă deranja la ochi. T avea ochii închişi. Mi-am zis că doarme. Îmi era foarte lene să o întreb ce face pentru a nu ştiu câtă oară. Nu mai puteam de frig. Mi-am adunat toate puterile rămase şi m-am ridicat. Apoi s-a rupt filmul...
Iar acum am la baia de acasă opt suluri de hârtie igienică glabenă cu floricele.
Următoarea zi am făcut foc de tabără cu motorina pe care am cumpărat-o eu şi C de la Petrom-ul din marginea satului. Am mers pe biciclete până acolo şi ne-a luat juma de oră.
Am căutat lemne tăiate prin garaj cu R. Erau păianjeni pe care îi mai vedeai ocazional cum se plimbă pe acolo fără nicio treabă. Am căutat în spatele curţii beţe pe care să le aruncăm pe foc şi până la urmă am găsit nişte parchet care a ars destul de frumos. Am cântat la foc, am băut, am fumat.
-“Vai vai, se vede albastru!”
-“Ce?Cum?”
-“Are lentile din alea cu reflexii.”, lămureşte M pe toată lumea.
-“Da, albastru! E superb! Să te pup!” răspunde el.
Mai târziu :
-"Tokyo Drift e în spaniolă." , spune ea. (Era vorba de melodie)
-"Bă, tu ai văzut filmul?", întreabă el.
-"Da,da." , răspunde ea.
-"Da idioato! Tokyo nu e în Spania, e în China." , zice altcineva.
(Pauză)
-"Aoleo ce proastă sunt, cum am putut să zic că Tokyo e în China. E în Japonia."
Mai târziu:
R ne-a făcut cartofi copţi în jar. Au fost atât de buni, cu unt şi cu sare. Îţi frigeau mâna chiar şi prin şerveţel. I-am mâncat cu poftă şi apoi a aruncat o găleată cu apă pe foc pentru a-l anula definitiv. Ne-am simţit bine cu toţii. A fost frumos.
Şi totuşi acum am la baia de acasă opt suluri de hârtie igienică glabena cu floricele.
Mergea spre casă într-o zi. Mai avea de traversat o stradă, mai mergea puţin şi era acasă. Nu făcea ultima oră de engleză. Era ceasul aproximativ 12:00. Vineri. Prânz. Cald. Sete. Foame. Oboseală. TeVe. Pat. Divin.
Aştepta sa traverseze, ca de obicei, ilegal, prin mijlocu’ străzii. Semaforul era prea departe. Era cuprinsă de prea multă lene ca să meargă să traverseze legal. Ca în fiecare zi de altfel. Niciodată nu traversa pe la semafor.
Când s-au mai împrăştiat maşinile şi a vrut să treacă, a vazut ceva amuzant. De pe partea cealaltă a străzii, la fel ca ea, un băiat aştepta să traverseze. Tot ilegal. Era drăguţ, înalt, brunet, nu i-a văzut ochii, dar îşi imagina că sunt verzi. Avea nişte blugi care îi atârnau până la genunchi şi un tricou verde, lung şi larg, şi ghiozdan roşu. Ea nu a mai traversat. A stat să îl urmărească pe el.
Băiatul încercă să traverseze, doar că strada iar se inundase cu maşini. Urmărea foarte amuzată scena în care el făcea doi paşi înainte şi trei înapoi, pentru că nu avea cum să traverseze de maşini. Părea că dansează. Ea se întreba cum ar fi să danseze cu el. În scurt timp, el reuşi să se strecoare printre maşini şi o văzu pe ea care deja râdea în hohote. Îi zâmbi, îi spuse “Hey” şi fugi mai departe. Ea reacţionă abia când el era departe şi îşi dori să îl vadă iar să îi ceară numărul de telefon.
Peste o săptămână, aceeaşi zi, aceeaşi ora, acelaşi loc. Plecă de la şcoală. Chiuli de la ora de engleză special ca să îl aştepte. Merse spre casă şi când ajunse la locul în care îl văzuse pe băiat, se rezemă de un stâlp şi aşteptă. Era hotărâtă ca de data asta să îi ceară numărul de telefon. Aşteptă 5, 10, 15, 20 de minute şi el nu apăru. Se întreba dacă el nu trecuse deja înainte ca ea să fi ajuns acolo. Spera să vină în curând, ca să îl vadă. Mai aşteptă. Începuse să se joace pe telefon. Când trecuseră aproape 40 de minute, se hotărî să meargă acasă. El nu va veni, iar ea îl va aştepta degeaba, poate toată ziua.
“Nu îl voi mai aştpta niciodată. Oricum nu îl voi mai vedea.”
Şi plecă acasă zâmbitoare.
Nici acum nu ştie dacă el trecuse pe acolo înainte să vină ea sau după ce ea a plecat. Sau poate că şi el a aşteptat-o. Sau poate că el nu a mai trecut niciodată pe acolo.
Dar ea încă mai zâmbeşte.
“Prinţeso prin câte paturi vei mai căuta iubirea ?“ Nu mă vezi aici ? Sunt eu gen, ur best friend. Să ştii că m-ai supărat, păsărico. Şi ŞTII cu ce. În ultimul tău post, numit « Timp ?» ( http://ghemotocdeenergiecustropidenebunie.blogspot.com/ ) ai facut un sondaj de opinie, în care eu şi Miruna Coco-Fifi, am fost poziţionate necorespunzător. Eu pe locul al 6lea si Miruna pe locul al 10lea din 11. Not fair, aş spune. Am încercat în multe feluri să te facem să ne dai locul bine meritat în acel clasament, dar nimic nu a funcţionat gen, astfel încât un protest a rămas ultima opţiune. Post ANTI BLOGUL LUI RUXI aka ilovemamaliga. Alte variante de protest ar fi fost să mă leg de un copac, să fac greva foamei, să mă sui pe un bloc şi să ameninţ că sar, să te şantajez că le spun tuturor secretul ăla mare al tau :> … dar am spus că această variantă este cea mai comoda şi uşoară. Dacă m-aş lega de un copac ar trebui să fac rost de o frânghie rezistentă. Mi-e lene să caut aşa ceva. Dacă aş fi făcut greva foamei… neah ! Dacă m-aş sui pe un bloc, oricum nu aş sări pentru că una peste alta într-un final mi s-ar rupe mie cotu’ de postu tău, şi poate m-aş dezechilibra şi aş cădea de pe bloc, Doamne Fereşte! Dacă te-aş şantaja, tot nu mi-ai schimba locaţia în clasament pentu că nu ai crede că zic ZA SICRIT, iar dacă l-aş zice, n-ai mai vorbi cu mine mult timp. Şi mi-ar fi dor totuşi de firea ta de păsărică secretoasă. Deci tot asta e cea mai bună variantă de protest.
Apropo, Oreste aici de faţă zice că e mişto ideea de a face un post anti blogul cuiva !
Eniuei, vreau ca toata lumea să ştie că eşti o păsărică rea. Bine că e RADU primul în clasament. Şi până la mine sunt unele persoane care şi merită sa fie poziţionate acolo. Mai ales că cine este acea EA care spui tu că este o « o interminabilă şi inegalabilă sursă de inspiraţie » ? Bănuiesc că această domnişoară deosebită îşi merită un loc mai pe la începutul clasamentului, nu? Măcar pentu că ţi-a dat ideea de a face sondaj. Aş vrea să îţi revizuieşti atitudinea de păsărică de noapte şi să ne dai mie şi lui Miruna ( http://antighemotoculuruxi.blogspot.com/ ) locul bine meritat în clasament.
Din acest moment aştept toate criticile tale, Ruxi. Chiar te rog să laşi un comment să obioectezi, dacă ai ce!
Te văd. Parcă vreau să îţi vorbesc. Eşti pe trotuarul de vizavi. Nu te-am mai văzut de mult şi cred că mi-a fost puţin dor de tine. Încă nu m-ai văzut. Să vin să te salut ? Oare vei râde când vei vedea tricoul meu cu vacă, pe care scrie Artiste en herbe? Oare arăt acceptabil ? Mă vezi după atâta timp, măcar acum să arăt cât de cât bine. Îmi dau cu mâna prin păr, îl aranjez puţin. Îmi pute gura ? Îmi pun mâna la gura şi suflu. Parca nu… totuşi scot o gumă şi o mestec ca să fiu sigură că totul e în regulă. Mă gândesc dacă ar mai trebui să fac ceva înainte să vin să te salut. Ce o să iţi zic ? O să zâmbesc cu gura până la urechi sau o să încep iar să vorbesc mult, ca de obicei ? Şi totuşi… o să îţi zic că mi-a fost dor de tine şi o să exagerez, sau o să te las pe tine să vorbeşti şi o să văd atunci ce zic? Da, cred că o să fac aşa, ca oricum nu am murit de dorul tău. Dacă o să rămân fără idei şi n-o să mai ştiu ce să zic, o să bag replica aia cu “Hai că mă aşteaptă o tipă să ne întalnim, mă bucur că te-am vazut şi ne vedem mai târziu”. Da, perfect! Altceva? Mai e ceva ce ar trebui să fac înainte să vin să îţi vorbesc? Cred că nu. Bine atunci….
Te strig. Mă vezi, zâmbesc. Super, e bine până acum. Vreau să traversez ca să vin spre tine, dar trec câteva maşini. Aştept să treacă şi te văd cum te uiţi după mine. Cred că te bucuri să mă vezi. Cred că ţi-a fost dor de mine. Mă bucur şi eu şi zâmbesc. Acum nu mai trec maşini şi pot să traversez. Vin spre tine. Te uiţi şi zâmbeşti şi tu. Ajung la tine.
"Ce faci, mah ? Cum o mai duci ?", zic.
"Bună, papuşă.Ce mă bucur să te văd. Parcă arăţi mai bine. Tu ce faci ?", zâmbeşte ciudat.
"Eu…Mă duc să vomit."
Fac 180 de grade şi o iau înapoi spre Centru. "Păpuşă"?? Mda…Uită-mă…
Zâmbesc.
Nu e bine sa te pui cu persoane instabile psihic. Niciodata. E nebuna. Nebuna de legat. Nu a ajuns in stadiul in care vede fluturasi pe tavan si pitici de gradina in ghiveciul cu flori de pe masa, dar este nebuna. Simte nebunia cum circula prin venele ei si cum inima pompeaza numai particule de nebunie. O simte in mainile ei cu care ar fi in stare sa ii opreasca cuiva respiratia. Are figura aia maniaca pe fata de fiecare data cand vede ceva ce ii place. Este in stare sa ti se suie in cap la propriu daca ii spui ceva deranjant. Poate chiar sa iti infiga o furculita in gat daca o insulti. Te vede ca pe un animal, o prada, un obiect vanat. Este in stare sa faca orice ca sa isi atinga scopul. Insira cuvinte fara sens si se imbraca cum o taie capul, chiar daca are un aspect salbatic sau ciudat. Isi face propriul stil si isi gaseste propriul mod de viata prin care va reusi sa te intreaca. Este ca un leu salbatic cand vine vorba de a arata cine este mai bun si mereu isi sterge saliva din coltul gurii cu maneca bluzei inainte de vreun concurs si zambeste aratandu-ti dintii care ar musca si din carne vie daca ar fi nevoie. Nu are nevoie de sfaturi, iar daca primeste, nu tine cont de ele pentru ca probabil nu se potrivesc cu stilul si gandirea ei de vanator salbatic. Ar cuceri pe oricine cu frumusetea ei, numai ca sa arate ca poate si ca sa poata trece la urmatoarea victima. In cazul in care nu ar reusi din prima, ar incerca pana cand ar avea succes si ar recurge la orice metode, oricat de inventive sau vulgare ar fi. Daca ar vedea ca este inselata, ar fi in stare sa o despice cu fierastraul pe fata respectiva, iar apoi si pe baiat, nu inainte de a-l face sa sufere cum considera ea ca merita. Ar da orice ca sa faca ce vrea din tine, iar apoi sa iti spuna, cu o doza de ironie in glas, ca si-a atins scopul. Este nebuna.Si te innebuneste si pe tine. E nebuna in felul ei.
Dragi cititori,
Tin sa imi cer scuze fata de toti locatariii de pe strada mea, deoarece ma tem ca din vina mea s-a petrecut un mic incident. Duminica, 17 februarie a.c., aproximativ orele 00:35 s-a oprit curentul pe strada. Acela a fost un moment deosebit din viata mea, intrucat eu am oprit curentul cu puterile mele supranaturale descoperite in exact acel moment.
Am sa intru putin in detalii, pentru a-i lamuri pe cei cativa oameni care citesc aceasta marturisire. Stateam complet relaxata in patul din camera mea, vizionand un film la calculator. Am inchis ochii pentru a-i odihni si mi-am imaginat ca se opreste curentul, iar ca in cazul in care s-ar opri, eu m-as culca in sfarsit inainte de ora 2, intrucat nu am prea reusit acest lucru in ultimele doua saptamani. Nu au trecut mai mult de 5 secunde de la acest gand, iar atentia mi-a fost atrasa brusc de monitorul calculatorului care s-a facut negru, anuland orice sursa de lumina din camera.
Intreaga poveste reprezinta un soc si pentru mine, deoarece nu duceam cunostiinta de aceste puteri speciale pe care aparent le am.
Ma simt vinovata si as vrea sa imi cer scuze fata de toti oamenii care au ramas fara curent la aproximativa ora 00:35 si desi nu stiu cum sa aduc curentul inapoi, promit sa invat sa imi controlez puterile paranormale mai bine!
ADA.
Cateva note personale:
Tin sa ii multumesc pe aceasta cale fratelui meu, Oreste, care m-a linistit dupa acest soc pe care l-am indurat si care mi-a dat cateva sfaturi despre ce ar trebui sa fac mai departe, cel mai important fiind sa imi exersez puterile in continuare.
PS. Toate evenimentele relatate mai sus CHIAR S-AU INTAMPLAT!!!
Te urasc pentru ce mi-ai facut. Te iubesc pentru ce m-ai facut sa devin.
Te iubesc pentru clipele petrecute alaturi de tine. Te urasc pentru ca nu ai fost sincer.
Te iubesc pentru fiecare atingere, fiecare sarut, fiecare imbratisare.
Te urasc pentru ca nu ai fost sincer.
Te iubesc pentru cum te-ai purtat cu mine atata timp. Te urasc pentru cum ai fost in final.
Te iubesc pentru fiecare telefon pe care mi l-ai dat, te iubesc pentru fiecare vers pe care mi l-ai cantat, te iubesc pentru fiecare sfat pe care mi l-ai dat. Te urasc pentru ce-mi faci acum.
Te iubesc pentru ce mi-ai aratat. Te urasc pentru ca s-a terminat.
Te iubesc pentru ca nu pot sa opresc asta. Te urasc pentru ca s-a terminat.
Te iubesc pentru ca nu pot sa opresc asta. Te urasc pentru ca esti un idiot.
Te iubesc pentru ca stii ca despre tine vorbesc aici. Te urasc pentru ca te iubesc.
Simt ca familia mea traieste!
Gandeste-te. Cand ai fost ultima data cu adevarat fericit? Ce te-a facut asa fericit? Cum ti-ai exprimat fericirea? Ai tipat? Ai sarit in sus "ca un iepure cu artificii in fund"(@copyright.punct.by.ruxi.peace.nigga.)? Ai cantat toata ziua de fericire? Poate o simpla zi inceputa cu trezitul la ora 8:00 si mersul la voluntariat sa devina o zi atat de ultra-mega-super? Eu am fost fericita azi…
Am fost fericita sa rad cu EA cu atata pofta in 135 pe drum spre scoala.
Am fost fericita sa vad ca iese soarele, prietenul meu soarele, care m-a atras afara din scoala, cat mai departe de ea, in locuri unde mi s-ar fi putut arata si mi-ar fi putut mangaia fata si toate suprafetele de piele vizibile.
M-am simtit prea bine sa stau pe banca la soare la Cartof si
sa savurez o tigara alaturi de EA, care este o persoana apropiata. Nu cred ca am mai fumat o tigara cu atata pofta si sa fiu atat de fericita niciodata in cariera mea de nefumatoare.
Am fost fericita sa fac atatea poze, fara sa ma gandesc ca poate ies si eu normal in vreuna, ca apoi sa ajung la concluzia ca o sa am un nou album numai cu poze de suflet.
Am fost fericita sa ma plimb prin librarii cu EA si sa ne uitam dupa carti. ("Unde esti?" de Marc Levy merita citita).
Am fost fericita sa stau la SpringTime cu EA si sa depanam amintiri, sa discutam chestiuni care conteaza pentru noi, in timp ce mancam cate un Hamburger de vita cu ketchup dulce, caruia ii pierdusem bonul la toaleta.
Am fost fericita sa vad cum ne stoarcem de ultimii bani marunti pe care ii aveam la noi ca sa luam o sticla de Cola de 1litru.
Am fost fericita sa intru in Base si sa il intreb pe tipu de acolo daca le pot folosi toaleta in regim urgent. (Ce tari erau shuzii aia maro la 1 mil 700…)
Am fost fericita sa intru in atatea magazine cu EA si sa ne uitam la toate prostiile pe care le vedeam, inclusiv blugii aia aurii oribili si cocalaristici de la Kenvelo.
Am fost fericita sa pot spune toate chestiile cretine care imi veneau in minte fara sa imi spuna cineva cat de cretina sunt (Pasa nu prea face asta), mai ales faza cu
-Mananca !
-Nu vreau !
mai bine nu continui :P
si faza cu
-Acum simt ca-mi traieste familia!
Am fost fericita sa alerg pe intuneric tot drumul din statia de troleu pana acasa. (Nu m-am simtit chiar libera ca si cand as inota intr-o balta, dar… pe acolo pe undeva :D )
Am fost fericita sa ajung acasa moarta de foame, de sete, de frig si de oboseala dupa o zi misto.
Sunt fericita ca am fost fericita intr-o zi in care, teoretic, nu s-a intamplat nimic special, si sunt fericita ca asta e un p
ost pe care poate sa il citeasca si mama si sa fie fericita pentru fericirea mea.
(Lou Reed-Perfect day)
Oh, it's such a perfect day
I'm glad I spent it with you
Oh, such a perfect day
You just keep me hanging on
you just keep me hanging on
Amintiri scoase din curu' memoriei...
Citind jurnalul meu din clasa a 4a sau a 5a, imi vine sa … gandindu-ma ce copil nevinovat eram si cat de mult puteam sa visez! Vacanta de vara, imi incepeam ziua cu un joc cu papusile cu cele mai bune prietene de pe vremea aia (DA, m-am jucat cu papusile Barbie mult in viata mea). Uneori jocul se termina abia seara pe la 7-8 (cu o pauza de masa la 12-1), alteori ieseam dupa masa de pranz in fata blocului pe strada si jucam bambilici sau alte jocuri cu baietii. Imi amintesc de vecina lu bunica, Barsanita, care statea in geam toata ziua sa vada ce facem noi cu baietii afara, desi, pana mea, eram doar clasa a 5a. Imi amintesc cum baietii se pisau in ghivecele ei din fata usii ca sa se razbune pentru ca ne spiona si pentru ca ne scutura cearceafuri cu praf si fete de masa in cap. Imi amintesc de isterica din blocul de vizavi care urla la noi ca ea cheama politia daca ne mai jucam cu mingea in fata geamului ei, pe care l-am spart de multe ori. Imi amintesc cum in gasculitza noastra de pe vremea aia, fiecare fata era cuplata cu un baiat, iar aceasta relatie consta in a ne tine de mana sau a ne pupa pe obraz cand jucam adevar sau provocare. Imi amintesc primul buchet de flori primit, buchet pe care, ca o vaca mare ce sunt, i l-am dat lu’ mama cand am ajuns acasa. Imi amintesc
gainile si iepurii lu bunicu, cum ii plimbam in porcaria aia de carucior roz caruia ii lipisem o roata cu guma de mestecat cand s-a rupt. Imi amintesc de baiatul care incerca sa ma sarute inainte ca eu sa fi auzit de asa ceva, si fugeam de el si il loveam tare de fiecare data cand se apropia de mine mai mult de juma de metru. Sa nu uitam de parfumul habar nu am de unde scos, caruia eu si fetele ii ziceam putzitoare. Nu as putea sa uit noptile cand veneau baietii la bunica la balcon si stateam cu ei in geam pana tarziu, sau ieseam pe geam si stateam pe strada, iar vecinii vedeau si ii ziceau bunicii, care imi facea un scandal monstru ca se vorbeste in oras ca suntem panarame. Plimbarile cu bicicletele ciordite de la baieti si cum scriam «J’aime il!» in jurnal… Imi amintesc pasiunea mea pentru Andrei de la 69 si cand am vorbit cu el la telefon si cand mi-a luat frati-miu autograf de la el. Imi amintesc cum am facut cunostiinta cu un actual bun prieten si cu prietenul lui de care imi placea foarte mult, cu care am fost 4 zile mirobolante (acum as zice mai mult penibile) in care am stat pe banca si eram in al miilea cer cand l-am pupat pe obraz. Imi amintesc cat de mult l-am injurat de morti si de raniti cand ne-am certat, desi pe vremea aia eu nu vorbeam urat. Imi amintesc cat de putin imi pasa cum arat, iar acum cand vad ce hanorac Animal are x, trebuie sa ma tin dupa ai mei 
sa imi dea bani sa imi iau si eu (desi nu mereu am succes). Acum alerg pe linia lui 21 cat de tare pot noaptea la 10 la fel cum alearga young Mark Renton in Trainspotting si mereu cand ma duc la Adi acasa ma intreb de unde dracu se aude tziuitul ala care ma obsedeaza. Pe vremuri plangeam cand ascultam “I Don’t Wanna Miss A Thing”, acum plang cand ascult “Special Needs” sau alte chestii de genul, pentru ca stiu “I don't wanna miss a thing” din clasa a 6a sau a7a, deci ocazional mai trec si eu la chestii cat de cat noi pentru mine. Cand eram mai mica ii rupeam lu tata tigarile si urlam la el ca fumatul e ceva inutil; acum cat de convinsa as fi de asta, ocazional mai trag si eu cate o tigara. Prima data cand am mers eu intr-un bar sa beau o bere a fost in vara de dupa clasa a 8a, daca nu punem la socoteala Anticu’, care e si cel mai de cacat bar din cate am vazut. Acum pana si ratata aia de la clasa a7a stie cel putin juma din barurile din oras. Cate chestii s-au schimbat de cand eram eu mai mica… Si desi voi incheia postu asta cam de cacat (nu ca totul pana acum ar fi fost prea grozav), am sa scriu si asta : Eu pot sa spun cu mana pe inima ca am avut copilarie si ca am trait corespunzator varstei cel putin pana la varsta asta!
