Totul se leaga

O firmitură care stă pe o masă. Pe care mai sunt nişte căni. Pe care mai e un borcan de gem de măceşe. Şi o scrumieră. La masă sunt patru scaune. Lângă unul din ele e un frigider. Toate sunt în bucătărie. În care mai e aragazul. Şi cuptorul cu microunde. Care stă pe un dulap. Pe care mai sunt mere. Şi portocale. Care stau într-un castron. Lângă chiuvetă. În care sunt vase nespălate. Şi nişte furculiţe şi cuţite.
Totul se leagă.
Dar mai sunt multe alte chestii în bucătărie.
Poate nu se leagă totul...

ieri, azi si posibil maine.

Visezi să ai parte de momente din astea mai des. Și speri ca
fiecare moment să ajungă să însemne ceva pentru tine. Să însemne mai mult. Și
încerci, dar ori nu încerci prea mult, ori exagerezi încercând. Nu e roz, vorba
vine, dar nu e nici negru. Sau mai bine,
nu e alb, nu e nici negru. E gri. Și deși bluza aia gri arata bine, nu vrei
gri. Vrei colorat. Și vrei frumos. Și vrei coerență. Și vrei somn. Și vrei să
te trezești cu zâmbetul pe buze. Și vrei inspirație. Măcar o dată, de dragul
vremurilor vechi. Și vrei sa aduni totul într-un loc, poate îți găsești
inspirația. Vrei să respiri și să simți că respiri.
Vrei cald. Sau măcar mai cald de atât. Dar e rece.
Și vrei să fie evident, dar nu pentru toată lumea. Vrei să
se schimbe ceva, vrei sa fie ca mai demult, dar nu se poate deci nu mai vrei să
se schimbe nimic. Pentru că nimic nu pare să se schimbe spre bine, totul se
duce. Vrei să mergi mai departe, dar nu chiar atât de departe. Vrei ceva și nu
știi ce vrei. E interesant dar obositor.