sâmbătă, 8 martie 2008

O zi obişnuită.

Te trezeşti dimineaţa. Cel mai probabil pe la 10, pentru că îţi permiţi, întrucât începi orele în jurul prânzului. Iar daca ai franceză sau romană prima ora, poţi să nu te duci pentru că nu se pun absenţe. Oricum, tu te trezeşti târziu, nu ai stres. Primul lucru pe care îl faci după ce te ridici din pat este să porneşti calculatorul, bineînţeles. Cine ştie cine te asteaptă pe mess să mai trageţi o bârfă dis de dimineaţă… Nu e multă lume la ore de astea. Naşpa. Într-un final te decizi să te duci şi să mănânci ceva pentru că pe mess oricum nu e nimeni, dar înainte de asta, dai drumu’ la winamp la maxim ca să se audă până în bucătărie cât timp îţi iei laptele şi cerealele. Le duci în sufragerie, pentru că tu nu poţi mânca în bucătărie, unde nu ai tv. Laşi muzica să meargă în camera ta pentru că ţi-e lene să mergi până acolo să o opreşti, dar închizi uşa ca să auzi la tv. Nu gaseşti telecomanda iar asta te enervează pentru că te-ai trezit mult prea cu faţa la cearceaf ca să ai rabdare să o cauţi. Începi să stirgi nişte înjurături pentru câteva secunde, apoi zâmbeşti pentru că ai văzut-o pe masă. Depui un efort inimaginabil ca să te deplasezi 2 metrii jumate mai încolo şi o iei în sfârşit. Dai drumu la tv pe MTV sau U şi îţi torni lapte şi cereale în bol. Mănânci lent, pentru că eşti prea somnoros şi mesteci greu. Asta probabil că durează cam 20 minute. Muzică de la tv e naşpa, dar totuşi nu schimi postul pentru că e complicat să întinzi mâna ca să iei telecomanda iar. Când în sfârşit termini de mâncat, te înduri să duci bolul şi laptele la bucătărie, doar pentru că laptele se strică repede dacă nu îl bagi în frigider, şi doar nu ai vrea să te trimită părinţii să iei alt lapte de la magazin. Te aşezi iar la calculator şi încerci să afli orarul. Fizică, mate, bio, desen, franceză, psihologie şi două ore de engleză. Sigur nu ţi s-a spus greşit? Adică de ce ai atâtea ore cu profesori care te persecuta? Şi de ce profesorii care nu fac asta sunt doar câţiva, gen profii de sport, desen şi muzică? Păcat că ai doar desen azi. Mai ai o oră şi încep cursurile. Păi dacă faci cam 25 minute pe drum, e bine că ai suficient timp pentru tot. Începi să te îmbraci. Probezi juma de şifonier, ca să îţi dai seama că nimic nu-ţi vine bine şi le arunci pe toate pe jos. Într-un final rămâi în blugi şi un tricou cu hanorac peste. Te mai parfumezi puţin şi te mai aranjezi, îţi dai cu puţin rimel şi creion negru, şi observi că în 10 minute intrii la ore. Nu-i nimic, o să spui că ai întârziat din cauza traficului şi gata. Te duci lejer să te speli pe dinţi şi te întorci să îţi faci ghiozdanul. În sfârşit pleci de acasă când deja a început ora de 15 minute şi până la staţia de troleu fumezi o ţigară. Niciodată nu te sui în troleu dacă nu ai terminat ţigara pentu că eşti o fire economă. Când în sfârşit ajungi şi tu la şcoală observi că ai intaziat deja la a două oră. Naşpa. Îţi ceri scuze şi te aşezi în banca ta. Acum că nu mai eşti aşa somnoroasă, începi să îţi ţii colegii de vorbă, care mai mult ca sigur nu se supără că scapă de plictiseala unei ore de mate. Din păcate tot pe tine te observă profa vorbind şi te scoate la tablă, unde iei un 3 pentru că nu ţi-ai făcut tema şi nu ştii nimic, iar. Oare ce au toţi profii cu tine? Te superi puţin şi te duci la loc, unde deschizi o carte şi citeşti toată ora. Cam asta faci în toate orele şi speri să nu te mai scoată nimeni la tablă pentru că ai astenie de primăvară şi nu ai putut învăţa nimic în ultimele două luni. Uneori scapi, uneori nu. Rareori stai toată ziua la şcoală. De cele mai multe ori te rogi să nu mai fie soare şi să plouă sau să vină un potop ceva, ca să nu te mai tenteze Cişmigiul sau Herăstrăul. Când în sfârşit termini orele, o iei frumos spre casă cu cei 2 colegi cu care mergi de obicei. Eşti terminată şi îţi vine să te trânteşti în pat şi să dormi. De oboseală şi plictiseală îţi mai aprinzi o ţigară. Drumul până acasă parcă durează o veşnicie. Când în sfârşit ai ajuns, porneşti iar calculatorul şi winampul. Mănânci repede ceva şi te mai uiţi la tv. Stai toată seară în splendida nesimţire, iar pe la ora 8 ieşi pe afară la o plimbare de seară cu prietena ta care stă prin zonă. De obicei începi şi te plângi de şcoală. Despre cum toţi profii te urăsc şi îţi dau note mici, şi în stilul ăsta o să ajungi să dormi într-o cutie de carton. “Lasă că îţi fac eu rost de cutie, că doar îmi eşti prietenă”, îţi zice tipa de lângă tine. Ce frumos din partea ei. Ajungi pe la 9 acasă şi te aşezi iar la calculator. Stai puţin pe mess apoi dai drumul la un film până pe la 12. În cazul în care nu mai ai la ce film să te uiţi, ori stai pe mess până la 12, ori stai pe mess până la 10jumate sau 11 şi până la 12 citeşti o carte cu personaje care fac sex de 3 ori pe noapte. Apoi frântă după o zi atât de grea, te trânteşti în pat şi te cufunzi într-un somn adânc şi bine-meritat. Până a doua zi la 10, când o să începi o nouă zi, probabil la fel de asemănătoare cu cea de ieri.

Iar în cazul în care eşti tip, nu te vei da cu rimel şi creion înainte să ieşi din casă, şi îţi vei face timp să joci Dota sau Wow. Mult. Foarte mult.

Te identifici? Naşpa de tine…
PERSECUTAŢILOR !

ada.

4 comentarii:

Anonim spunea...

­Hahaha, sa ti-o trag, caterinca astea ^_^
BTW, cutia de carton e ™, deci ... ia mana :P

didi13 spunea...

hahaha mi-a povestit oreste faza cu cutia de carton, stai calm ca nu ti-o fur... ti-o las tie :D doar imi esti si mie prieten! muhahahaha >:)

Anonim spunea...

:)
Bineinteles ca iti sunt ^_^
Asa ca daca o sa ai vreodata nevoie... ai putea sa stai in camera de oaspeti a cutiei de carton ^_^

didi13 spunea...

iti multumesc pentru ospitalitate :D caterinca astea :))

bububu

Shelfari: Book reviews on your book blog
Powered By Blogger