joi, 28 ianuarie 2010

Hakuna Matata

Există cel puţin un moment în viaţă când trebuie să te dai bine cu capul de peretele liber al camerei tale şi să faci o analiză a ceea ce ai. Şi am tot dat cu capul de acest perete până mi-am spart capul, a curs sânge, mi-am murdărit peretele de sânge şi toate gândurile frumoase mi-au rămas acolo, în acele pete de pe acel perete. Nu am căzut în depresie. Doar că am început să vad ceea ce am din alt punct de vedere. Posibil să nu mai am ceea ce credeam ca am. Acum am altceva. Mai bine sau mai rău. Nu se ştie. Sunt două sentimente incomparabile. Mulţi copilaşi au căzut alergând în mijlocul străzii după mingea murdară de fotbal. S-au lovit rău, şi-au rupt pantalonii în genunchi şi s-au julit. Cu genunchii si încheieturile însângerate au fugit acasă la mamele lor care i-au curăţat cu rivanol sau betadină şi i-au pansat. Nu i-au certat, pentru că erau doar nişte prichindei. Încă mai învăţau din faptele lor nevinovate. Le-au cusut pantalonii în genunchi, iar a doua zi s-au dus la magazin să le cumpere o pereche nouă.
Şi tu… gândeşte-te la ce ai tu acum. Ce e mai frumos, dar şi ce e mai urât. Cât despre mine,
sigur am un perete pătat cu sânge, cu gânduri şi amintiri minunate.

luni, 11 ianuarie 2010

Bubbly


I laugh, I love, I hope, I try, I hurt, I need, I fear, I cry. And I know that you do the same things too, so we're really not that different, me and you.

luni, 21 decembrie 2009

Palma...


Stătea pe un scaun, în mijlocul camerei şi aştepta. O mie de gânduri se plimbau pe lobii lui cranieni ca nişte pitici într-o grădină. Vântul rece care venea pe fereastra larg deschisă îi inerva muşchii piloerectori.
Persoana din faţa lui zbiera ceva foarte tare, formând potenţial de acţiune şi lăsând membranele celulelor să fie străbătute de sodiu si potasiu. Apoi îi lipise brusc o palmă peste faţă. Într-o fracţiune de secundă se întâmplă totul : receptorii vigilenţi din piele au transformat stimulul în limbaj cunoscut numai de corp, l-au transmis mai departe spre protoneuronul din ganglionul spinal, apoi spre deutoneuronul din cornul posterior al maduvii spinării, încrucişându-l mai departe spre cordonul lateral opus, unde s-a format fasciculul spinotalamic lateral, şi spre al treilea neuron din talamus; de acolo s-a proiectat pe scoarţa cerebrală, în aria somestezică I. Venind înapoi spre efectori, el a simţit durerea. Nu era de ajuns că ştia toate aceste lucruri ce ţin de anatomie, iar durerea fizică era ce conta mai puţin. Putea îndura mai mult de atât. Ceea ce era în sufletul lui conta. Ştia că nu îşi poate repara greşeala.


"The best time to do the right thing is always right now."

duminică, 22 noiembrie 2009

Dear diary,...


15.01.2007
"OK deci e momentul de confesiune maxima. Evident ca e legat de el :) Pai e foarte aiurea, vorbesc fara sens, desi totul are sens in capul meu. Doar acolo... Incepusem sa cred ca am o problema, pana mi-am pus intreabarea: Daca toate astea se intampla pentru ca asa trebuia sa se intample de la inceput? Ma trezesc cu el in gand si nu ma mai pot concentra la nimic. Odata imi imaginam cum eram asa sus pe munte la o cabana, si soare, si liniste, si calm. O cafeluta, un ceiulet. Imi place sa ma gandesc la tine. Trec prin aceasta perioada si imi e foarte greu sa stiu ca esti departe. ..."
Aici se opreste din penibilitate.

vineri, 20 noiembrie 2009

I am hero- sus

Am facut si noi un film. L-am regasit zilele astea :P

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Paul.

Ah, I should have known it from the very start
This girl will leave me with a broken heart
Now listen people what I'm telling you
A-keep away from Ada

I miss her lips and the smile on her face
The touch of her hair and this girl's warm embrace
So if you don't wanna cry like I do
A-keep away from-a Ada

Ain't no mountain high enough
Ain't no valley low enough
Ain't no river wide enough
To keep me from getting to you babe

vineri, 23 octombrie 2009

inutil.

Mi-e dor. Mi-e dor de ele şi de verile pierdute împreună. De nopţile când ne întâlneam târziu pe scările blocului şi ne fumam ultima ţigară fără să ne prindă. Mi-e dor de ea, de multele amintiri pe care le avem împreună. De noaptea petrecută pe câmp la foc şi de cantităţile mari de alcool pe care le aveam cu noi. Mi-e dor de discuţiile purtate la acea vreme, în fund pe bordură, de toate experienţele împărtăşite. Mi-e dor de el, de plimbările nocturne şi povestitul pe ultima bancă de sus. De îmbrăţişările lui şi de toate scenariile pe care mi le făceam în cap. Mi-e dor şi de el, şi de tot ce mi-a oferit. De discuţiile lungi purtate în fiecare seară la telefon, de ieşirile noastre şi de poveştile din copilărie. Mi-e dor chiar şi de el, de spectacolul pe care l-am făcut odată şi cât de amuzaţi eram după. Şi de toate serialele pe care le-am vizionat pentru că el mi le-a recomandat. Şi îmi mai e dor de cât de deschis vorbeam cu el şi cât de uniţi eram.

Mi-e dor de cât de bine şi uşor era.
Mi-e dor de inconştienţa adolescentină.

duminică, 11 octombrie 2009

jtposhg.

"Am zis nişte chestii, aţi zis că eram beat. Foarte bine, eram beat, dar asta nu înseamnă că nu aveam dreptate. Din beţie te trezeşti, dar din prostie nu."

Aţi fost nişte jegoşi, chiar dacă aparent eu eram personajul negativ. Chiar nu mai contează acum, a trecut, nu ne mai pasă. Nu vă convenea nicicum. Să fiţi sănătoşi în prostia voastră, şi sper că măcar acum aveţi nişte vieţi mai frumoase şi mai interesante. Când m-aţi acuzat că mi se rupe chiar aş fi vrut să rezolv totul, dar acum chiar mi se rupe. Eu v-am schimbat şi îmi pare rău.

"Vroiam doar să clarific."

In vizita

Salut! Salut!

Şi, ea e cea cu ochelari?
Nu, sor-sa are ochelari.
E mai draguţă decât în poze.
Păi, ceva normal!
Tu i-ai arătat pozele?
Da, pe toate. M-am lăudat cu fiecare poza în parte.

Hai să îţi fac un mic tur al oraşului, să vezi cu ce ne mândrim noi.
Dă-mi şi mie bricheta.
Eu pot fuma aici în spate?
Măi, eu cred că poţi. Auzi, dă-i şi tu scrumiera.
Uite, aici suntem în centru. Iar pe partea asta avem toate cafenelele de fiţe la care vin mari personalităţi.
Şi curvele? Alea pe unde sunt?
(hohote de râs)
Dar de ce vrei sa vezi curvele?
Păi am auzit că pe aici pe la voi stau aşa pe marginea drumului şi aşteaptă să le ia cineva.
Bineînţeles, te ducem să vezi şi curvele.

Uite una!
Vai, să-mi bag picioarele. Stau astea de n-au treabă!
Astea sunt curvele de lux!
O să îţi arăt mai încolo şi curve mai ieftine. Uite uite ce grasă e asta!
Ăăăăă.... asta e babă, urâtă şi grasă. Cine ar lua-o pe asta?
Da, dar îţi dai tu seama câte ştie asta? Câţi nu o iau pe asta...
Scârbos.
Uite, astea sunt curvele mai ieftine. Mamă, ce bronzată e asta!
Păi solar, tată!!
Da, asta e bronzată din cuibar! Da bă, dar îţi dai tu seama ce viaţă au astea. Am auzit la poveşti despre unele... te cruceşti.
Sună tata!
Păi ajungem imediat.

marți, 6 octombrie 2009

Samanta

Iar se întâmplă. Mult a aşteptat, dar de data asta e din ce în ce mai rău. Nimic nu merge bine. O loveşte, cade din picioare, apucă să se ridice cât să ia o gură de aer şi o loveşte iar. Ajunge în momentul în care nu vede rostul în a se mai ridica. Inspiră adânc şi aşteaptă următoarea lovitură. Şi aşteaptă să se termine, aşteaptă noaptea când o să ia o pauză, o să se pună în pat şi o să doarmă. Apoi a doua zi o va lua de la capăt. Durere şi suferinţă. Asta e tot ce a reuşit să primească.

duminică, 13 septembrie 2009

Ultima zi de vacanţă

Welcome to my world, Involve yourself within my dream.

Gata copilaşi, s-a terminat vacanţa, mergeţi la şcoală, fiţi cuminţi, luaţi notiţe, lecţii, note, manuale, caiete, pix, stilou, rezerve de cerneală, pic şi tot ce mai trebuie. Ah, şi nu chiuliţi. Că ştim noi unde vă duceţi voi, şmecheraşilor. Ştim de unde să vă culegem! Mwhahaha.


Ultima zi de vacanţă. Frumos. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e frumos că e ultima zi. Dar a fost o zi frumoasă, mulţumesc tuturor celor care mi-au umplut ziua de surprize şi m-au făcut să uit că de mâine încep şcoala iar. Mai greu ca până acum, mai puţin timp liber la dispoziţie, dar este ultimul pas. Ultimul meu pas. Vreau pumni, mânuţe, pălmuţe, încurajări. Mulţumesc anticipat.

----------------------------------------------------

Respiraţie, suspine, transpiraţie, apă, şerveţele umede, mult galben, miros de odorizant pe şosete, o atingere, o îmbrăţişare, hohote de râs, plimbări, afecţiune, ţigări, brichete, discuţii, tricouri, lacrimi, telefoane, spor, scrumiere, cioburi, tăieturi, sânge, dureri, minciuni, pisici, câini, salutări, aparenţe, insulte, morală, zile pline, intersecţii, SCANDAL, fotografii, grijă, siguranţă, oferte, cântece, dor, sinceritate, pileală, surprize, anticipări, cuşca lu căţel, fefeşori, copaci, ecosistem, sate, tocuri, picioare pe geam, pervazul genial de pe Wendlerstrasse, multe multe glume.

VERIFICĂ! AM ZIS!

Şi... eu la ce facultate mă duc?

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Habar nu am.

......
Pe la ora prânzului o vede pe fată că iese din cameră şi îşi ia periuţa de dinţi din baie. O urmăreşte puţin prin casă.
...
-Unde pleci iar?
-La munte cu Cristina.
-M-ai întrebat dacă ai voie?
-Da, ieri seară. Dormeai.
-Aici nu eşti ca la hotel.
-Vezi că mă întorc peste două săptămâni. Sau nu ştiu, când o să mă întorc o să mă vezi.
Se îndreptă spre uşă.
-Treci înapoi acum.
-Nu pot, mamă. Mă grăbesc. Am tren în juma' de oră.
....
Acum era momentul perfect să plece.
...
Chiar dacă nu prea avea bani la ea.
...

luni, 7 septembrie 2009

Ultimele şapte zile...



Trei luni de vară, trei luni de vacanţă, trei luni de boschetărit pe unde am ajuns şi pe unde am apucat, trei luni de distracţie, trei luni de iubit din plin totul şi nimic, ultimele trei luni de vacanţă din liceu.
Ultimul pas. Clasa a 12a. Îmi este frică, foarte frică. După acest an va trebui să ştiu ce voi face cu viaţa mea, viitorul meu şi tot. După acest an vom fi deja oameni mari, studenţi. După acest an vom vedea ce prieteni rămân şi ce prieteni se duc, cu cine vom mai păstra legătura şi cu cine nu, de ce oameni am reuşit să ne apropiem în patru ani de liceu. Mai exact cine va rămâne mai departe alături de noi şi cine nu.
Ultimele şapte zile de vacanţă. Zile de care voi profita, să termin tot ce am început vara asta, mai in grabă aşa, pentru că aceste trei luni clar nu se vor mai repeta şi îmi va fi dor de ele. A fost mai mult decât distracţie şi voie bună, a fost o schimbare clară a mea şi a celor apropiaţi mie, un fel de maturizare. Şi dacă nu aş putea spune asta neapărat despre mine, pot sigur să o spun despre cei din jurul meu pe care i-am observat în detaliu.
Fiecare loc vizitat, fiecare ieşire a rămas o amintire plăcută, şi o experienţă din care am descoperit câte ceva nou. Aş putea spune acelaşi lucru şi despre ieşirile nereuşite. Am cunoscut oameni noi, m-am simţit bine cu ei, unii m-au impresionat, cu unii am păstrat legătura, cu alţii nu. O grămadă de fiinţe umane apar la apusul soarelui şi dispar în zori.
A fost o vacanţă reuşită, exact aşa cum mi-am dorit să fie, şi nu am să cad în butoiul cu melancolie pentru că nu mi-am terminat de jucat rolul, mai am extrem de puţin.
Ştii că fiecare are lumea lui. Totul este să ne înfigem rădăcinile în pământul care ne convine.

Există unii oameni care văd lucrurile aşa cum sunt şi se întreabă "De ce?". Eu văd lucrurile cum ar putea fi şi mă întreb "De ce nu?".

(Timpul închide toate rănile, chiar dacă nu ne scuteşte de câteva cicatrice.)

miercuri, 2 septembrie 2009

Respira.

Eşti legată de mâini şi de picioare? Vag. Ţucate-aş.
Te pup şi eu că nu apucai să îţi spun, scuze, mă mişc mai greu.
Te-ai retras deja la somn şi ai uitat să îmi spui?
Eu sunt un adevărat erou, eroina ta. Eroii nu cunosc panica. Păi nu mai am panică. Eroii gândesc responsabil. Asta încerc şi eu. Sunt om mare, bă! Foarte responsabil!
Verifică buzunarul drept spate blugi. Iute că am uitat. Atunci stângul, n-am idee, ţi-am băgat azi un bileţel şi nu mai ştiu tot ce scria în el. Găseşte-l.
Ştii tu, ţi-a plăcut, aş putea scrie un roman despre asta. Hai să stabilim, nu mi-a plăcut, a fost inedit, şi nu e amuzant.
Reformulează.
Ai ajuns să profiţi de timp? Tu? Experta în tăiat frunze la căţei. Or să moară dracu de foame patrupedele, te dă în judecată Bardo şi îţi ia meleonu de la tactu.
Vin să te iau la zece. Ok. Ba nu, hai la nouă jumate. Nuuuu! Mie peste noapte mi se umfla fundul şi abia la ora zece îşi revine la dimensiunile normale şi încap să ies pe uşă, deci la zece mă iei.
Ţi se desumflă curul la ora zece?
Nu mă aştepta, duşmanul a primit întăriri, tre să fiu alături de oastea mea, scumpă domniţă. De nu m-oi întoarce ştii ce tre să faci...
NU NU NU NU NU. Ai terminat deranj-curăţenia?

Ok, somn uşor vise plăcute. Inimiuţe inimioare maimuţele.
Respiră.

luni, 31 august 2009

didi