luni, 30 iunie 2014

I choose life.

M-am gândit mai bine. I choose life. De ce n-aș face asta, când se întâmplă atâtea lucruri minunate în viața mea? Treaba asta suna mult mai bine în mintea mea, dar cui îi pasă? Oricum nu știe nimeni.
Soarele răsare, e o nouă zi, e început de vară și am toate motivele să îmi doresc să choose life. Hai să fim pozitivi și hai să ne bucurăm. De ce vrem noi. Cărți, filme, muzică, plimbări, peisaje, oameni... Oricum nu îi pasă nimănui. Cu puțină ambiție, lucrurile pot merge mai mult decât bine! Până la un anumit punct, "bine" este o alegere. Respiră adânc și bucură-te!


sâmbătă, 22 februarie 2014

si inca un nimic

                Daca ma intrebi pe mine, momentul in care decizi sa te tunzi este un moment dramatic. Te ingrozeste putin, dar o faci fie pentru ca incerci sa scapi de ceva, sa fugi de ceva, fie pentru ca trebuie. Sau ambele. Te duci acolo si ai cateva idei despre ce ai vrea sa schimbi la parul tau, dar nu stii daca ti-ar sta bine, daca te... coafeaza viitoarea coafura. Si ii explici ce vrei si nu stii daca a inteles si stai cu morcovul in dos pana cand deja ti-a taiat suficient din par si nu mai ai cum sa dai inapoi. Cand iti taie prima suvita simti ca iti infige o sulita in inima, apoi pe parcurs te linistesti si te cam entuziasmezi ca abia astepti sa vezi ce o sa iasa. Apoi te coafeaza putin si parampampam, totul e minunat. Nu o sa arate asa mereu, dar deh, te-ai dus la coafor, te simti bine. Ai si rasfoit o revista proasta pentru femei cat asteptai si te simti ca scoasa dintr-un film pentru femei. Si asa ai rezolvat si tunsoarea de necesitate si ai reusit si sa scapi de orice iti statea pe creier. Nu stii insa pentru cat timp.

                Acum am rezolvat treaba asta, dar incep sa ma intreb ce m-a determinat sa fac schimbarea, de ce am vrut sa imi tai jumate din par. Nu-mi e foarte clar de ce anume incercam sa fug...



duminică, 17 martie 2013

o.o.o.o



 
"You know I'll always be there for you. But never again."



marți, 12 martie 2013

ceasurile



                Am început să fug de ceasuri prin casă. Nu mai vreau să văd nici ore fixe, nici cât timp s-a scurs. Vreau să văd doar peretele ăla alb, de altfel singurul perete gol, pe care pot proiecta absolut orice imagine îmi doresc. Și îmi urmăresc filmul vieții cu interes, ca și când nu aș ști deja acțiunea și finalul. Pentru asta a trebuit să dau ceasul jos și am profitat de ocazie să îmi golesc casa de aceste obiecte groaznice. Mi se pare că aduc ghinion. În fine. Oricât de mult aș încerca să îmi mut privirea de la peretele alb, nu reușesc, și urmăresc mereu cuminte același lucru. Iar când se termină, încerc să proiectez pe perete un oarecare scenariu cu ce ar putea urma să se întample mai departe. Prima este veșnic varianta ideală, la care practic visez cu ochii deschiși. Apoi urmează bineînțeles varianta realistă, care mă face să nu-mi doresc să mai ies din bula mea de confort, doar ca să demonstrez că nu se va întâmpla așa. De-a dracu ce sunt. Dar, inevitabil, curiozitatea învinge și mergând pe principiul "hai să o fac și pe asta, ce poate să meargă rău", am aproape întotdeauna ocazia să aflu chiar ce poate să meargă rău. Și atunci revin la peretele meu alb și o iau de la capăt cu filmulețul și variante de viitor. Haos.
              
             În cu totul și cu totul altă ordine de idei, tare melodia!


I saw you this morning.
You were moving so fast.
Can’t seem to loosen my grip
On the past.
                I smile when I’m angry.
                I cheat and I lie.
                I do what I have to do
                To get by.
                But I know what is wrong,
                And I know what is right.
                And I’d die for the truth
                In My Secret Life.
                                I’ll be marching through the morning,
                                Marching through the night,
                                Moving cross the borders
                                Of My Secret Life.

miercuri, 20 februarie 2013

52



Cand esti mic, nu ai voie sa faci multe chestii. Partea fun in toata treaba asta, e sa reusesti sa le faci, cu sau fara a fi prins dupa. Am mai fost si prinsa, am mai si reusit sa scap cu ele. Dar de cele mai multe ori, cand nu am fost prinsa, le-am marturisit ani mai tarziu, pentru ca e fun.
Mi-e dor sa intru pe usa si sa ies pe geam noaptea. Mi-e dor sa merg la furat de pere, ca mere am si eu. Mi-e dor sa dorm la x si x sa doarma la mine, in speranta ca parintii nostri nu vor vorbi niciodata despre asta. Mi-e dor sa dau foc la chestii in beci. Mi-e dor sa beau o bere in plus si sa ma gasesti  sus pe mese. Mi-e dor sa fac ceva rau si sa dau vina pe altcineva.  Mi-e dor de multe chestii, pe care din pacate nu mai e nevoie sa le fac.
In alta ordine de idei, I don't need to be saved. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Cred ca ma descurc destul de decent cu treaba asta. Eu le fac, eu le dreg, ma mai depasesc, le mai depasesc eu pe ele. Daca nu merge, run away if we must.

marți, 19 februarie 2013

Vama Veche

Mi-e dor. Asta e tot.


http://darkdeedeeshor.deviantart.com/

marți, 15 ianuarie 2013

idei


Niste cuvinte asa de mari pentru niste intentii asa de mici. Niste zambete asa de largi pentru niste ganduri asa de inguste. Niste scuze asa de banale pentru niste situatii asa de importante. Un capitol asa de lung pentru o carte asa de subtire.  Atat de multe mucuri de tigara pentru o scrumiera asa de mica. Atat de putin timp pentru niste evenimente asa de importante. Atat de multa gandire pentru ceva asa de simplu. Prea mult pentru asa putin. O pagina asa de goala pentru atat de multe idei.

duminică, 4 noiembrie 2012

Un dulăpior


                Eu voi fi prima care va inventa un dulăpior magic, un dulăpior în care poţi ascunde toate gândurile care te supără şi toate amintirile neplăcute. Un dulăpior în care poţi să arunci toate momentele în care ai simţit că nu mai poţi respira, toate momentele în care ai simţit că explodezi şi că nimic nu mai are sens, toate amintirile persoanelor care te-au făcut să te închizi în tine. Un dulăpior care să te ajute să fii indiferent. Şi după ce îi oferi dulăpiorului toate gândurile tale rele, el să îţi ofere înapoi vise frumoase, zâmbete şi mult soare.
                Ce pot să spun… am ambiţie.

marți, 2 octombrie 2012

Tu



                "Caută-mă la ora 9 în barul în care mergeam de obicei."
                Aşa suna mesajul tău trimis la ora 19:30. Mai ştii? Şi am venit. Erai acolo, la masa la care stăteam de obicei, masa noastră, cea de la perete. Era cea mai bună masă. Iarna era cald, pentru că era lângă calorifer, iar vara era răcoare, pentru că era în camera cu aerul condiţionat. Mai ştii cum ne pierdeam serile de sâmbătă la masa asta? Uneori eram câţiva oameni, alteori eram foarte mulţi, niciodată nu eram singuri.
                Aşadar am venit la ora 9 acolo. Te-am văzut singur la masă. Mi se părea ciudat că erai doar tu; m-am gândit că va mai veni lume aşa că am venit şi m-am aşezat lângă tine.
                -Singurel?
                -Mda, cam aşa.
                -Mai vine cineva?
                -Nu chiar.
                Ne-am întins la discuţii alandala, despre ce am mai făcut fiecare, cum ne-a mers, despre câinele tău. Aveai un câine mare şi frumos. Brusc, ai schimbat subiectul.
                -Poţi să fii sinceră cu mine?
                -Cam cât vrei să dureze sinceritatea mea? Cât o bere la 0,5? Cât o cuba? Cât o sticlă de vin?
                -Cât mai mult.
                Te-ai ridicat şi te-ai dus să iei o sticlă de vin. Ştiai că nu mă omor după vin şi că singurul care chiar îmi place e ăla de ţară. Cu toate astea ai luat vin alb demisec, cu care mă împac cât de cât.
                Asta era acum mult timp. Tu ai trăit mereu momentul, dar niciodată nu ai vrut să îţi aduci aminte ce se întâmplase când lucrurile nu ieşeau bine. Nu te-ai uitat niciodată înapoi, nu ai regretat absolut nimic. Şi nici măcar acum nu îţi aduci aminte ce s-a întâmplat şi de ce nu am mai păstrat legătura. Nu e mare lucru, dar mereu mi-am dorit să îţi aduci aminte...

miercuri, 19 septembrie 2012

big bang

 I bet that we could light up the sky.


luni, 10 septembrie 2012

din valiză


MIR şi tămâie, oral şi lămâie.
Tic tac Tic tac Tic tac. Stânga 100m. Ţţţţţţ. Hai să creşti mare şi tit tit!
Ceartă scandal război? Cred că n-o să mai caut înlocuitor. Băiat cuminte.
Nu încerca. Salt. Că te opreşti la mine-n braţe.
Te culcaşi?
Tre să dau o pălmuţă. Cunoşti pe cineva cu obrăjorii moi?
Muşcabil dar lovibil nu.
Bă, mă piş pe mine. Îmi împrumuţi un buzunar?
Copaci în vamă? Tragedie, a mâncat pisica păsărica.
Tot e bine, te exprimi. Iami Iami, dar nu se poate că tremură şi nu-mi place piftia de om.
Puţin 4 săptămâni de beţii, ai ficăţelul tare să-ţi trăiască.
Apropo mai avem un îndrăgostit pe aci e obositor HELP.
Aleluia iepure!
Cine e laş,bă, dă-te-n pufu tău!
L-ai văzut pe soare azi? Dacă nu îţi zic io că străluceşte fain! Nu mă băga în seamă că mă bătu oleacă în cap.
Cine străluceşte cel mai tare în univers?
S-a plictisit covorul pe balcon.
M-am întins pe covoru galben şi se stă chiar bine.
Behehe să ne căcăm în sus de bucurie.
Fiţe. Zahăr bun la cafea.
Am scăpat de dinţi ciupituri arsuri... SCANDAL! Deja? Nu ştiu sigur da-ţi zic după ce mă îmbăt.
Ce-i trece prin cap unei muşte când loveşte parbrizul unei maşini ce circulă cu 100 km/ora? Curul, piţi!
M-am uitat la ceas la 11:00, cine m-o iubi oare?
Curbe soare puţin aglomerat greu de scris. PS, puţin dor. Agigea gigea pe ochişor.
Să te agăţ în cui!
Nu răspund la provocări pupici. Vagpilito. Ficăţei prăjiţi.
 Bă tu te-ai îmbătat. Încheiem că spunem prostii pup.
Vise erotice pup.
Somnoroase pisicuţe ce transpiră prin arad.
Şiiii? Ai intrat la apă? De emoţie, de alcool sau de frica lu mumă-ta te exprimi aşa greu? Ţi-a mâncat vodafonu caracterele, a ajuns juma de mesaj.
Ps. Licurici.
Aloo micu paris către marele scandal recepţie... ff urgent.
Ţi-am zis că îţi pierzi poziţia de lider. Şi glumiţele tre să vină natural, ai început să te cam scremi. Îţi pierzi hazul femeie. PS, ardelenii n-au haz.
Mă bruiezi. Poate mă ia durerea de cap şi tre să lucru.
C-aşa beu oamenii buni... ca să beu şi eu cu tata de-o sâmbătă pe alta ura hîc. Şi la a câta tequila?
Întuneric la 205.
Bagă-ţi un pai colorat în cur şi dezumflă-l. Unu roz de piţipoancă. Şi nu-l uita acolo.
Ai făcut ochişori? Ce mai zice gâtul? Bă, mai multe cuvinte că nu te dor degetele ci gâtul. Carantinoaso, o gargară mică şi somnic, da?
Treaba asta cu "te vreau" sună foarte urât. Cum mă vrei? prăjit, flambat, fiert, mai dulce, mai sărat?
Ai terminat deranj-curăţenia?
Ai ajuns să profiţi de timp? Tu, experta în tăiat frunze la câini? Or să moară dracu de foame patrupedele.
Hai să stabilim. Nu mi-a plăcut, a fost inedit şi nu e amuzant.
EROII NU CUNOSC PANICA!
După masă, adică cu paravan. Şi după scaune când?
Vag sau aparent?
Te doare-n p**ă eşti Scandal!
Bagă tare, şforţa-i cu tine! Biliv în şforţa Scandal.
Eşti mai simpatică somnoroasă :D
Nu mă aştepta, duşmanu a primit întăriri, tre să fiu alături de oastea mea, scumpă domniţă! de nu m-oi întoarce ştii ce tre să faci...
Domniţa nu e lângă tel, şi-a tras cavaler nou.
Hev fan io la nani sclipici!

bububu

Shelfari: Book reviews on your book blog
Powered By Blogger