sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Paul.

Ah, I should have known it from the very start
This girl will leave me with a broken heart
Now listen people what I'm telling you
A-keep away from Ada

I miss her lips and the smile on her face
The touch of her hair and this girl's warm embrace
So if you don't wanna cry like I do
A-keep away from-a Ada

Ain't no mountain high enough
Ain't no valley low enough
Ain't no river wide enough
To keep me from getting to you babe

vineri, 23 octombrie 2009

inutil.

Mi-e dor. Mi-e dor de ele şi de verile pierdute împreună. De nopţile când ne întâlneam târziu pe scările blocului şi ne fumam ultima ţigară fără să ne prindă. Mi-e dor de ea, de multele amintiri pe care le avem împreună. De noaptea petrecută pe câmp la foc şi de cantităţile mari de alcool pe care le aveam cu noi. Mi-e dor de discuţiile purtate la acea vreme, în fund pe bordură, de toate experienţele împărtăşite. Mi-e dor de el, de plimbările nocturne şi povestitul pe ultima bancă de sus. De îmbrăţişările lui şi de toate scenariile pe care mi le făceam în cap. Mi-e dor şi de el, şi de tot ce mi-a oferit. De discuţiile lungi purtate în fiecare seară la telefon, de ieşirile noastre şi de poveştile din copilărie. Mi-e dor chiar şi de el, de spectacolul pe care l-am făcut odată şi cât de amuzaţi eram după. Şi de toate serialele pe care le-am vizionat pentru că el mi le-a recomandat. Şi îmi mai e dor de cât de deschis vorbeam cu el şi cât de uniţi eram.

Mi-e dor de cât de bine şi uşor era.
Mi-e dor de inconştienţa adolescentină.

duminică, 11 octombrie 2009

jtposhg.

"Am zis nişte chestii, aţi zis că eram beat. Foarte bine, eram beat, dar asta nu înseamnă că nu aveam dreptate. Din beţie te trezeşti, dar din prostie nu."

Aţi fost nişte jegoşi, chiar dacă aparent eu eram personajul negativ. Chiar nu mai contează acum, a trecut, nu ne mai pasă. Nu vă convenea nicicum. Să fiţi sănătoşi în prostia voastră, şi sper că măcar acum aveţi nişte vieţi mai frumoase şi mai interesante. Când m-aţi acuzat că mi se rupe chiar aş fi vrut să rezolv totul, dar acum chiar mi se rupe. Eu v-am schimbat şi îmi pare rău.

"Vroiam doar să clarific."

In vizita

Salut! Salut!

Şi, ea e cea cu ochelari?
Nu, sor-sa are ochelari.
E mai draguţă decât în poze.
Păi, ceva normal!
Tu i-ai arătat pozele?
Da, pe toate. M-am lăudat cu fiecare poza în parte.

Hai să îţi fac un mic tur al oraşului, să vezi cu ce ne mândrim noi.
Dă-mi şi mie bricheta.
Eu pot fuma aici în spate?
Măi, eu cred că poţi. Auzi, dă-i şi tu scrumiera.
Uite, aici suntem în centru. Iar pe partea asta avem toate cafenelele de fiţe la care vin mari personalităţi.
Şi curvele? Alea pe unde sunt?
(hohote de râs)
Dar de ce vrei sa vezi curvele?
Păi am auzit că pe aici pe la voi stau aşa pe marginea drumului şi aşteaptă să le ia cineva.
Bineînţeles, te ducem să vezi şi curvele.

Uite una!
Vai, să-mi bag picioarele. Stau astea de n-au treabă!
Astea sunt curvele de lux!
O să îţi arăt mai încolo şi curve mai ieftine. Uite uite ce grasă e asta!
Ăăăăă.... asta e babă, urâtă şi grasă. Cine ar lua-o pe asta?
Da, dar îţi dai tu seama câte ştie asta? Câţi nu o iau pe asta...
Scârbos.
Uite, astea sunt curvele mai ieftine. Mamă, ce bronzată e asta!
Păi solar, tată!!
Da, asta e bronzată din cuibar! Da bă, dar îţi dai tu seama ce viaţă au astea. Am auzit la poveşti despre unele... te cruceşti.
Sună tata!
Păi ajungem imediat.

marți, 6 octombrie 2009

Samanta

Iar se întâmplă. Mult a aşteptat, dar de data asta e din ce în ce mai rău. Nimic nu merge bine. O loveşte, cade din picioare, apucă să se ridice cât să ia o gură de aer şi o loveşte iar. Ajunge în momentul în care nu vede rostul în a se mai ridica. Inspiră adânc şi aşteaptă următoarea lovitură. Şi aşteaptă să se termine, aşteaptă noaptea când o să ia o pauză, o să se pună în pat şi o să doarmă. Apoi a doua zi o va lua de la capăt. Durere şi suferinţă. Asta e tot ce a reuşit să primească.

duminică, 13 septembrie 2009

Ultima zi de vacanţă


Welcome to my world, Involve yourself within my dream.

Gata copilaşi, s-a terminat vacanţa, mergeţi la şcoală, fiţi cuminţi, luaţi notiţe, lecţii, note, manuale, caiete, pix, stilou, rezerve de cerneală, pic şi tot ce mai trebuie. Ah, şi nu chiuliţi. Că ştim noi unde vă duceţi voi, şmecheraşilor. Ştim de unde să vă culegem! Mwhahaha.


Ultima zi de vacanţă. Frumos. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e frumos că e ultima zi. Dar a fost o zi frumoasă, mulţumesc tuturor celor care mi-au umplut ziua de surprize şi m-au făcut să uit că de mâine încep şcoala iar. Mai greu ca până acum, mai puţin timp liber la dispoziţie, dar este ultimul pas. Ultimul meu pas. Vreau pumni, mânuţe, pălmuţe, încurajări. Mulţumesc anticipat.

----------------------------------------------------

Respiraţie, suspine, transpiraţie, apă, şerveţele umede, mult galben, miros de odorizant pe şosete, o atingere, o îmbrăţişare, hohote de râs, plimbări, afecţiune, ţigări, brichete, discuţii, tricouri, lacrimi, telefoane, spor, scrumiere, cioburi, tăieturi, sânge, dureri, minciuni, pisici, salutări, aparenţe, insulte, morală, zile pline, intersecţii, SCANDAL, fotografii, grijă, siguranţă, oferte, cântece, dor, sinceritate, pileală, surprize, anticipări, cuşca lu căţel, fefeşori, copaci, ecosistem, sate, tocuri, picioare pe geam, multe multe glume.

VERIFICĂ! AM ZIS!

Şi... eu la ce facultate mă duc?

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Habar nu am.

......
Pe la ora prânzului o vede pe fată că iese din cameră şi îşi ia periuţa de dinţi din baie. O urmăreşte puţin prin casă.
...
-Unde pleci iar?
-La munte cu Cristina.
-M-ai întrebat dacă ai voie?
-Da, ieri seară. Dormeai.
-Aici nu eşti ca la hotel.
-Vezi că mă întorc peste două săptămâni. Sau nu ştiu, când o să mă întorc o să mă vezi.
Se îndreptă spre uşă.
-Treci înapoi acum.
-Nu pot, mamă. Mă grăbesc. Am tren în juma' de oră.
....
Acum era momentul perfect să plece.
...
Chiar dacă nu prea avea bani la ea.
...

luni, 7 septembrie 2009

Ultimele şapte zile...



Trei luni de vară, trei luni de vacanţă, trei luni de boschetărit pe unde am ajuns şi pe unde am apucat, trei luni de distracţie, trei luni de iubit din plin totul şi nimic, ultimele trei luni de vacanţă din liceu.
Ultimul pas. Clasa a 12a. Îmi este frică, foarte frică. După acest an va trebui să ştiu ce voi face cu viaţa mea, viitorul meu şi tot. După acest an vom fi deja oameni mari, studenţi. După acest an vom vedea ce prieteni rămân şi ce prieteni se duc, cu cine vom mai păstra legătura şi cu cine nu, de ce oameni am reuşit să ne apropiem în patru ani de liceu. Mai exact cine va rămâne mai departe alături de noi şi cine nu.
Ultimele şapte zile de vacanţă. Zile de care voi profita, să termin tot ce am început vara asta, mai in grabă aşa, pentru că aceste trei luni clar nu se vor mai repeta şi îmi va fi dor de ele. A fost mai mult decât distracţie şi voie bună, a fost o schimbare clară a mea şi a celor apropiaţi mie, un fel de maturizare. Şi dacă nu aş putea spune asta neapărat despre mine, pot sigur să o spun despre cei din jurul meu pe care i-am observat în detaliu.
Fiecare loc vizitat, fiecare ieşire a rămas o amintire plăcută, şi o experienţă din care am descoperit câte ceva nou. Aş putea spune acelaşi lucru şi despre ieşirile nereuşite. Am cunoscut oameni noi, m-am simţit bine cu ei, unii m-au impresionat, cu unii am păstrat legătura, cu alţii nu. O grămadă de fiinţe umane apar la apusul soarelui şi dispar în zori.
A fost o vacanţă reuşită, exact aşa cum mi-am dorit să fie, şi nu am să cad în butoiul cu melancolie pentru că nu mi-am terminat de jucat rolul, mai am extrem de puţin.
Ştii că fiecare are lumea lui. Totul este să ne înfigem rădăcinile în pământul care ne convine.

Există unii oameni care văd lucrurile aşa cum sunt şi se întreabă "De ce?". Eu văd lucrurile cum ar putea fi şi mă întreb "De ce nu?".

(Timpul închide toate rănile, chiar dacă nu ne scuteşte de câteva cicatrice.)

miercuri, 2 septembrie 2009

Respira.

Eşti legată de mâini şi de picioare? Vag. Ţucate-aş.
Te pup şi eu că nu apucai să îţi spun, scuze, mă mişc mai greu.
Te-ai retras deja la somn şi ai uitat să îmi spui?
Eu sunt un adevărat erou, eroina ta. Eroii nu cunosc panica. Păi nu mai am panică. Eroii gândesc responsabil. Asta încerc şi eu. Sunt om mare, bă! Foarte responsabil!
Verifică buzunarul drept spate blugi. Iute că am uitat. Atunci stângul, n-am idee, ţi-am băgat azi un bileţel şi nu mai ştiu tot ce scria în el. Găseşte-l.
Ştii tu, ţi-a plăcut, aş putea scrie un roman despre asta. Hai să stabilim, nu mi-a plăcut, a fost inedit, şi nu e amuzant.
Reformulează.
Ai ajuns să profiţi de timp? Tu? Experta în tăiat frunze la căţei. Or să moară dracu de foame patrupedele, te dă în judecată Bardo şi îţi ia meleonu de la tactu.
Vin să te iau la zece. Ok. Ba nu, hai la nouă jumate. Nuuuu! Mie peste noapte mi se umfla fundul şi abia la ora zece îşi revine la dimensiunile normale şi încap să ies pe uşă, deci la zece mă iei.
Ţi se desumflă curul la ora zece?
Nu mă aştepta, duşmanul a primit întăriri, tre să fiu alături de oastea mea, scumpă domniţă. De nu m-oi întoarce ştii ce tre să faci...
NU NU NU NU NU. Ai terminat deranj-curăţenia?

Ok, somn uşor vise plăcute. Inimiuţe inimioare.
Respiră.

luni, 31 august 2009

huuuug



Îmi pare rău pentru că
- ţi-am dat cu meniul în cap
- te-am încurcat
- ţi-am plâns în faţă
- ţi-am înşirat problemele mele
- te-am închis afară din propria ta maşină (de multe ori, mi se pare o glumă care nu îşi pierde niciodată farmecul)
- ţi-am rănit orgoliul
- ţi-am vorbit urât neintenţionat
- nu mă cac prăjituri la comandă
- te-am obligat să asculţi Big Yellow Taxi
- ţi-am înşirat fericirile mele când tu erai la pământ
- nu te-am lăsat să te joci la calculator ca un copil cretin
- te-am ars cu bricheta
- ţi-am ciordit cravata gay
- a trebuit să suporţi căldura aia sufocantă de saună
- nu ne-am sincronizat mereu
- trebuie să îmi aminteşti mereu că sunt isterică

Îmi pare bine că
- înţelegi că te înjur din obligaţie
- mă mai asculţi şi pe mine din când în când, eu ştiu ce vorbesc
- ai pierdut pariul ăla şmecher
- am reuşit să ne sincronizăm, obligat-forţat
- ţi-am vorbit urât intenţionat
- ne înţelegem cu ţigările, fumezi ce fumez eu şi fumez ce fumezi tu
- îţi plac prăjiturile mele
- ţi-au plăcut baloanele mele (ciordite) albastre şi galbene, cu care am decorat încăperea
- faci feţe ciudate şi râzi când te oblig să asculţi melodiile mele
- râzi de mine când vorbesc aiurea
- eşti aici >:D<
- îmi alimentezi aberaţiile
- suntem complici şi ne descurcăm foarte tare
- eşti copil trăncălan

didi

duminică, 16 august 2009

A inchis apoi ochii incet, pentru totdeauna...


Mi-a placut. Mult. Cititi.

O naratiune cu finalul : «a inchis apoi ochii incet, pentru totdeauna.» (45-60 r)

Pe vremea cand eram rezdent, obisnuiam sa stau peste program in spital, incercand sa aflu mai multe fata de ceea ce facultatea imi oferise. Eram inca un boboc. Primul an de rezidentiat, imi amintesc. Au trecut opt ani de atunci, dar dorinta mea de a fi cat mai bun nu sa schimbat deloc.
Mi-am dedicat ultimii ani aprofundarii studiului neurochirurgiei. In primul an, desi nu eram singur in sala de operatii, simteam ca as putea oricand sa gresesc. Stiam ca interventia mea era importanta. Insa orice greseala, cat de minora, putea avea repercursiunile cele mai grave. Inca simt asta de fiecare data cand intru in sala de operatii.
Desi eram la inceput, tin minte ca am avut o interventie in urma careia au aparut complicatii, operatia durand mai mult decat de obicei. Am facut tot ce am putut, si in cele din urma pacientul a fost trimis la reanimare. Tin minte cat de chinuitoare au fost pentru mine zilele ce au urmat operatiei, cat acesta a fost inconstient.
Numele pacientului era Robert. Nu tocmai tanar, depasise cu putin varsta de 50 de ani. Nu era casatorit, parintii lui murisera. Avea totusi o sora, pe care am anuntat-o de interventia ce a fost necesara in cazul acestuia. Din pacate, nu putea ajunge in Bucuresti decat peste o saptamana cel mai devreme. Cu toate astea, atentia mea a fost marita in cazul acestuia.
Era primul pacient aflat in stare de inconstienta mai mult de doua zile pe care il aveam. Starea lui nu prezenta nici o schimbare. La plecare, rugam asistentele sa ma anunte, indiferent de ora, daca starea lui se modifica.
In a patra zi, cand ma pregateam sa plec, una dintre cele doua asistente responsabile de salonul in care era Robert a venit fugind dupa mine, fiind fericita ca dansul s-a trezit. Fericit am fost si eu. M-am dus imediat sa il consult, sa fiu sigur ca nu avea sa apara nici o complicatie neprevazuta.
Zilele ce au urmat, l-am consultat constant pe Robert. Fiind singur, am profitat de pauzele pe care le aveam, pentru a-i tine de urat. Astfel, am descoperit in el un om fericit. Indiferent de cate patise, el si-a pastrat dorinta de viata, pasiunea cu care traieste crescand continuu. Chiar si in starea in care era, el privea partea pozitiva. De la el am invatat ca, atata timp cat ai facut tot ce puteai mai bine, nu aveai voie sa regreti nimic : “Nu poti controla viata, insa poti doar sa ii oferi un sens”
In ultima vizita pe care i-am facut-o, l-am anuntat ca sora lui urma sa ajunga in doua ore. Starea lui evoluase in urma operatiei, insa nimeni nu a prevazut ce a urmat : necrutatorul atac de cord. Am facut tot ce ne era in putinta pentru a-l salva, insa degeaba.
Sosirea surorii lui, la putin dupa moartea acestuia, a daramat-o. Daramat am fost si eu.. Abia in momentele alea am inteles ca noi chiar nu putem controla viata. Incercand sa raman insa cat mai stapan pe mine, nu am putut sa ii spun decat ca Robert nu si-a pierdut bucuria de a trai, chiar daca a inchis apoi ochii incet, pentru totdeauna .

TEXT DE : NITULESCU ALEXANDRA, 18 ani.

duminică, 26 iulie 2009

Nürnberg





Deeeeeci, azi e duminica, doar a 6a zi de cand sunt in Germania, si ma simt super bine. Mi-e dor de casa, dar VAI, nu as pleca inca de aici. Mai sunt atatea de vazut, atatea de facut, atatea de cumparat :">. Cu totul altceva fata de plictiseala din Bucuresti.
Atatea pozeeeeeeeeee, si gluuuuuuuuume, magaziiiiiiiine cu mega reduceri, mancaaaare, tigaaaaari... m-a prins si o mega ploaie, sau soare si cald de mori, am circulat fraudulos cu metroul, nu m-au prins bineinteles. Maine mergem in excursie, uuulalaaa! Eh, cam atat momentan :P

miercuri, 15 iulie 2009

Marele Nimic.




Zuzulică e la mare
Şi se spală pe picioare
A băgat mâţa la scăldat
Apoi mâţa a scuipat.


Zuzulică sa-mbătat
Multă bere a turnat
Cu hamsii s-a îndopat
Zuzulică, treci la pat!


>>mir şi tămâie, oral şi lămâie.<<

Skid Row - I remember you




>>And all the tears you cried, that called my name
And when you needed me I came through<<

>>I'd stare a lifetime into your eyes
So that I knew you were there for me<<

>>Remember yesterday - walking hand in hand
Love letters in the sand - I remember you
Through the sleepless nights and every endless day
I'd wanna hear you say - I remember you<<

>>You said I love you babe, without a sound
I said I'd give my life for just one kiss
I'd live for your smile and die for your kiss<<

>>I swear you'll never be lonely.<<

>>But nothing else could ever take you away
'Cause you'll always be my dream come true
Oh my darling, I love you<<