EN ISO 9001:2000

Noaptea este atât de multă lumină, când tot ce vreau eu este întuneric. De aia îmi trag perdelele şi jaluzelele. Obişnuiam să spun că "oamenii mor, astea". Mi-am schimbat patul, poate pentru că îmi era frică noaptea de monştrii de sub el. Acum am sertar la pat. Şi nu mi-e frică de monştrii din sertar. M-am împrietenit cu monştrii din camera mea. Ţie ţi-e frică de ce-i aici înauntru, mie mi-e frică de ce-i acolo afară.

Lasă, să nu mai ştie toată lumea, că după aia nu mai iese nimic.

Poveste

Credeam. Aşteptam. Speram.

Mai pe scurt:

Zonă publică. Mulţi oameni. Era şi ea acolo. O cheamă Iulia. Cu o seară înainte vorbise cu Mihai sa se întâlnească. El era în oraş, nu se mai vazuseră de mult. Iar dacă se vazuseră, nu au apucat să stea de vorbă deloc. Şi s-au întâlnit. Ea a ajuns puţin mai devreme, a avut timp să fumeze o ţigară. Apoi i-a sunat telefonul. Şi a vorbit. Când l-a văzut ieşind de după un colţ, a înlemnit. Nu era sigură că o să apară. A trecut repede peste semi-şocul pe care l-a avut. El a dus telefonul la ureche. Ea a ieşit din colţul ei şi s-a dus încet spre el. Se aştepta să vadă puţin entuziasm din partea lui. În schimb, nu a primit decât o replică ieftină. Au intrat în vorbă. Nu păreau liniştiţi vreunul. Nu ştiu ce se întâmpla cu fiecare dintre ei. A durat puţin până să înceapă să vorbească. Totul părea să meargă cum trebuie. Au fumat o tigară la soare pe bancă. Apoi s-au ridicat şi au luat-o spre un loc de unde să bea ceva. Au mers agale şi când au ajuns el s-a oferit să cumpere două beri, bineînţeles, după ce a întrebat-o pe ea ce vrea să bea. S-au aşezat la masă şi au povestit de toate. Au povestit în mare cam ce a mai făcut fiecare dintre ei, păreri, câteva probleme. La un moment dat s-au ridicat să plece. Au pornit spre locul unde se întâlniseră, au mai stat puţin, apoi au plecat fiecare în drumul lui. A fost bine. O ieşire plăcută, care deşi iniţial era puţin agitată, a ajuns la normal pe parcurs. Cuvântul pe care îl pot folosi cel mai bine este … “bine”.
Dar eu nu am vrut bine. Eu am vrut perfect. Şi deşi pentru ei nu era perfect ce am vrut eu, mai bine era ca mine. De ce nu a sărutat-o? A invitat-o pe la el, dar ea nu s-a dus. Nu ţineam neapărat să se ducă. Dar aş fi vrut să o sărute. Ar fi făcut povestea ideală. Ar fi fost o ieşire mai mult decât reuşită.

Credeam în povestea asta. Aveam nevoie de ea ca să merg mai departe mai uşor. Dar nu a fost să fie. Acum am să merg mai departe şi fără ea. Dar a fost o dezamăgire. Nici siropul de ciocolată nu mai stă bine pe fursecuri. Eşec total, aş spune eu.

Şapte zile de opt ori.

Duminicaaaa! Atârnăm ghiozdanul în cui.

Azi am cunoscut-o pe domnişoara Ana Maria de la trupa Demmo. Ei cântau melodia aia cu "Şapte zile de opt ori" care era pe Atomic. Aşa, revenind... Trebuia notat momentul. Are o maşină drăguţă. Dacă am grijă pe unde umblu, poate dau şi de personalităţi mai mari. Eh, pana mea, e ok. Măcar a fost soare.

În alta ordine de idei, nu vreau un porc. Dacă aş vrea un porc, aş ştii de unde să îl iau. La târg, la ţară la vreun ţăran, ceva. Dar aşa o combinaţie, nici porc nici om, este total inutil. Prefer ceva mai constructiv. În fine, irelevant.

Am să îmi mut dosul în pat şi am să dorm. Prefer să mă scol mâine dimineaţă la timp. Nu am sa reuşesc oricum, punem pariu?