Daca ma
intrebi pe mine, momentul in care decizi sa te tunzi este un moment dramatic.
Te ingrozeste putin, dar o faci fie pentru ca incerci sa scapi de ceva, sa fugi
de ceva, fie pentru ca trebuie. Sau ambele. Te duci acolo si ai cateva idei
despre ce ai vrea sa schimbi la parul tau, dar nu stii daca ti-ar sta bine,
daca te... coafeaza viitoarea coafura. Si ii explici ce vrei si nu stii daca a
inteles si stai cu morcovul in dos pana cand deja ti-a taiat suficient din par
si nu mai ai cum sa dai inapoi. Cand iti taie prima suvita simti ca iti infige
o sulita in inima, apoi pe parcurs te linistesti si te cam entuziasmezi ca abia
astepti sa vezi ce o sa iasa. Apoi te coafeaza putin si parampampam, totul e
minunat. Nu o sa arate asa mereu, dar deh, te-ai dus la coafor, te simti bine.
Ai si rasfoit o revista proasta pentru femei cat asteptai si te simti ca scoasa
dintr-un film pentru femei. Si asa ai rezolvat si tunsoarea de necesitate si ai
reusit si sa scapi de orice iti statea pe creier. Nu stii insa pentru cat timp.
Acum am
rezolvat treaba asta, dar incep sa ma intreb ce m-a determinat sa fac
schimbarea, de ce am vrut sa imi tai jumate din par. Nu-mi e foarte clar de ce
anume incercam sa fug...
