Am plecat la mareee! O să îţi aduc nisip şi scoici, apă şi alge şi mult spirit de Vama Veche! Şi-am plecat la Vama Veche ca să îmi găsesc pereche, şi-am ajuns la Vama Veche şi m-am îmbătat. Data trecută. De data asta mă voi lega singură de un stâlp după ora 10pm doar ca să fiu sigură. Promit că încerc să am grijă de toată lumea beată. Promit că încerc. Promit să sun şi să trimit vederi. Tu doar spune-mi adresa, de restul mă ocup eu. Şi poate ştii vreun loc unde să pot face duş... În fine, măcar acolo toată lumea e nespălată. Vai vai vai entuziasm!
Te salut de pe litoral şi te sărut pe frunte! Ai grijă de tine, da? Să fii copil cuminte, să îţi mănânci grişuleţul.
marți, 7 iulie 2009
duminică, 5 iulie 2009
Putin mai tarziu
Aşa, verifică! Bine că tu verifici, iar eu m-am uitat la desene animate şi am mâncat dulciuri!
Azi a fost o zi interesantă, n-am mai mâncat atâta bătaie de mult timp, dar am râs. M-am cam ofticat şi am zbierat aşa puţin, dar mi-a prins bine. Mai am nevoie să mai revin din când în când cu picioarele pe pământ. App, azi am învăţat că de fiecare dată când nu vrei sau nu ştii să termini o propoziţie zici „da... în sfârşit”. Şi tot azi mi-am reamintit că am o problemă cu punctualitatea. O problemă gravă. Pur şi simplu uneori nu pot să fiu punctuală. De ce se măsoară timpul în minute când ne simţim bine? Hai să-l măsurăm în hohote de râs. Vor fi atât de multe încât vom uita de noi.
Dap, everything for friends... Mai e nevoie din când în când să-ţi aminteşti asta. Şi mai e nevoie din când în când să îţi scrii în palmă „Îmi pare rău...”. Dar nu orice palmă. Să ai unghii colorate cu ojă. Zece culori diferite. Ca să fie frumos şi amuzant. ŞI AM HAZ!!!
TADAAAAAM! În altă ordine de idei... da... în sfârşit. Hai s-o lăsăm aşa. Am musafiri, mă duc să verific cine e. Se aud cam multe voci. Duce-m-aş să îi spintec pe toţi.
Duminică plăcută!
Azi a fost o zi interesantă, n-am mai mâncat atâta bătaie de mult timp, dar am râs. M-am cam ofticat şi am zbierat aşa puţin, dar mi-a prins bine. Mai am nevoie să mai revin din când în când cu picioarele pe pământ. App, azi am învăţat că de fiecare dată când nu vrei sau nu ştii să termini o propoziţie zici „da... în sfârşit”. Şi tot azi mi-am reamintit că am o problemă cu punctualitatea. O problemă gravă. Pur şi simplu uneori nu pot să fiu punctuală. De ce se măsoară timpul în minute când ne simţim bine? Hai să-l măsurăm în hohote de râs. Vor fi atât de multe încât vom uita de noi.
Dap, everything for friends... Mai e nevoie din când în când să-ţi aminteşti asta. Şi mai e nevoie din când în când să îţi scrii în palmă „Îmi pare rău...”. Dar nu orice palmă. Să ai unghii colorate cu ojă. Zece culori diferite. Ca să fie frumos şi amuzant. ŞI AM HAZ!!!
TADAAAAAM! În altă ordine de idei... da... în sfârşit. Hai s-o lăsăm aşa. Am musafiri, mă duc să verific cine e. Se aud cam multe voci. Duce-m-aş să îi spintec pe toţi.
Duminică plăcută!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
