luni, 5 mai 2008

Sunt singurica, bing-bang

Nu m-am mai simtit asa singura de ceva timp. Si problema e ca imi place. Atat de singura pe strada… Doi pusti se dau cu bicicletele, un cocalar vorbeste la telefon si da instructiuni despre ce alcool sa cumpere prietenii lui, probabil la fel de cocalari ca el. In rest nu mai e nimeni. Ocaizonal mai trece cate o masina pierduta de Dumnezeu. Si pustii si cocalaru se vor cara imediat si raman unica forma de viata de pe aici. Este usor racoare dar nu e frig. Nu stiu nimic de nimeni si imi place la nebunie. M-as plimba pe strazi pustii si nu m-as plictisi si de fapt nu m-as plictisi niciodata.

Suddenly I see this is what I wanna be. Eu cu giozdanul meu albastru Quiksilver in spate, esarfa la gat si basca mea colorata in cap, chiar daca toata lumea are ceva cu ea. Va spun ca sunteti prosti, nu seamana cu nimic din ce ati zis voi, poate vag cu un soare. Nu cu o varza, in niciun caz cu o balega, nu cu nimic. Dar apreciez ca aveti imaginatie.

Oricum, un oras “batran” este tot ce-mi trebuie acum. Fara aglomeratie, magazine multe, lume care sa intre in tine pe strada si sa te enervezi degeaba. Nu am nevoie acum de mijoace de transport in comun care sa ma tenteze sa le iau pentru a ma duce undeva oriunde departe si totusi aproape. Nu am nevoie acum de mijloace de comunicare cu exteriorul. Nu am nevoie de internet, mess si nici chiar de telefonul mobil pe care il am la mine, dar pe care il ignor complet daca suna.

Nu vreau apa, mancare, dulciuri. Am guma cu care fac baloane. Ce frumos!

Poate as avea nevoie de mp3u meu care nu mai are baterie, dar observ ca ma simt bine si fara el, ca asa pot sa ascult linistea predominanta, si din cand in cand pasarile care canta.

Ma gandesc ca va iesi soarele, dar daca se va intampla asta, o sa mi se faca cald si o sa iasa lumea din case, iar linistea mea va fi ruinata. Sau poate va ploua si ma voi adaposti undeva si voi zace in continuare.

Dar stati oameni in casele voastre, nu va duc dorul inca, la fel cum nici voua nu va e dor de mine inca. Daca v-ar fi dor, m-ati putea contacta pe mobil, poate v-as raspunde, dar oricum n-o faceti.

Acum nu am nevoie de un “acasa”.

bububu

Shelfari: Book reviews on your book blog
Powered By Blogger