Amintiri din copilarie...

Amintiri scoase din curu' memoriei...

Citind jurnalul meu din clasa a 4a sau a 5a, imi vine sa … gandindu-ma ce copil nevinovat eram si cat de mult puteam sa visez! Vacanta de vara, imi incepeam ziua cu un joc cu papusile cu cele mai bune prietene de pe vremea aia (DA, m-am jucat cu papusile Barbie mult in viata mea). Uneori jocul se termina abia seara pe la 7-8 (cu o pauza de masa la 12-1), alteori ieseam dupa masa de pranz in fata blocului pe strada si jucam bambilici sau alte jocuri cu baietii. Imi amintesc de vecina lu bunica, Barsanita, care statea in geam toata ziua sa vada ce facem noi cu baietii afara, desi, pana mea, eram doar clasa a 5a. Imi amintesc cum baietii se pisau in ghivecele ei din fata usii ca sa se razbune pentru ca ne spiona si pentru ca ne scutura cearceafuri cu praf si fete de masa in cap. Imi amintesc de isterica din blocul de vizavi care urla la noi ca ea cheama politia daca ne mai jucam cu mingea in fata geamului ei, pe care l-am spart de multe ori. Imi amintesc cum in gasculitza noastra de pe vremea aia, fiecare fata era cuplata cu un baiat, iar aceasta relatie consta in a ne tine de mana sau a ne pupa pe obraz cand jucam adevar sau provocare. Imi amintesc primul buchet de flori primit, buchet pe care, ca o vaca mare ce sunt, i l-am dat lu’ mama cand am ajuns acasa. Imi amintesc gainile si iepurii lu bunicu, cum ii plimbam in porcaria aia de carucior roz caruia ii lipisem o roata cu guma de mestecat cand s-a rupt. Imi amintesc de baiatul care incerca sa ma sarute inainte ca eu sa fi auzit de asa ceva, si fugeam de el si il loveam tare de fiecare data cand se apropia de mine mai mult de juma de metru. Sa nu uitam de parfumul habar nu am de unde scos, caruia eu si fetele ii ziceam putzitoare. Nu as putea sa uit noptile cand veneau baietii la bunica la balcon si stateam cu ei in geam pana tarziu, sau ieseam pe geam si stateam pe strada, iar vecinii vedeau si ii ziceau bunicii, care imi facea un scandal monstru ca se vorbeste in oras ca suntem panarame. Plimbarile cu bicicletele ciordite de la baieti si cum scriam «J’aime il!» in jurnal… Imi amintesc pasiunea mea pentru Andrei de la 69 si cand am vorbit cu el la telefon si cand mi-a luat frati-miu autograf de la el. Imi amintesc cum am facut cunostiinta cu un actual bun prieten si cu prietenul lui de care imi placea foarte mult, cu care am fost 4 zile mirobolante (acum as zice mai mult penibile) in care am stat pe banca si eram in al miilea cer cand l-am pupat pe obraz. Imi amintesc cat de mult l-am injurat de morti si de raniti cand ne-am certat, desi pe vremea aia eu nu vorbeam urat. Imi amintesc cat de putin imi pasa cum arat, iar acum cand vad ce hanorac Animal are x, trebuie sa ma tin dupa ai mei sa imi dea bani sa imi iau si eu (desi nu mereu am succes). Acum alerg pe linia lui 21 cat de tare pot noaptea la 10 la fel cum alearga young Mark Renton in Trainspotting si mereu cand ma duc la Adi acasa ma intreb de unde dracu se aude tziuitul ala care ma obsedeaza. Pe vremuri plangeam cand ascultam “I Don’t Wanna Miss A Thing”, acum plang cand ascult “Special Needs” sau alte chestii de genul, pentru ca stiu “I don't wanna miss a thing” din clasa a 6a sau a7a, deci ocazional mai trec si eu la chestii cat de cat noi pentru mine. Cand eram mai mica ii rupeam lu tata tigarile si urlam la el ca fumatul e ceva inutil; acum cat de convinsa as fi de asta, ocazional mai trag si eu cate o tigara. Prima data cand am mers eu intr-un bar sa beau o bere a fost in vara de dupa clasa a 8a, daca nu punem la socoteala Anticu’, care e si cel mai de cacat bar din cate am vazut. Acum pana si ratata aia de la clasa a7a stie cel putin juma din barurile din oras. Cate chestii s-au schimbat de cand eram eu mai mica… Si desi voi incheia postu asta cam de cacat (nu ca totul pana acum ar fi fost prea grozav), am sa scriu si asta : Eu pot sa spun cu mana pe inima ca am avut copilarie si ca am trait corespunzator varstei cel putin pana la varsta asta!