Va vad...

Închid ochii. Şi vă văd. Nu arătaţi la fel. Niciunul dintre voi. De fapt, sunteţi foarte diferiţi, dar vă recunosc. Încerc să găsesc fericitele momente din viaţa mea, iar pentru asta, caut printre amintirile mai vechi. Încerc să văd totul exact aşa cum a fost.
Te văd plecând din clasa noastră. Îmi dai un şerveţel cu Barbie şi unul cu un omuleţ de zăpadă. Apoi îmi faci cu mâna şi pleci de tot.
Va văd jucând fotbal, în timp ce eu ascult “Never Gone” la telefonul lui. Are un telefon mai mare, cu cameră. Ei se sărutau în timp ce voi jucaţi fotbal.
Va văd jucând Bambilici în strada din faţa blocului. Eu intru în joc, iar el mă ajută să nu îmi cadă mingea în teren. Făceam o echipă pe cinste!
Te văd alergând în jurul blocului. Eu alerg după tine. Vreau să te prind, dar alunec şi cad.
Va văd jucând baschet la liceu, este vară şi cald. Eu mă uit la voi şi mă gândesc că poate cândva voi juca şi eu baschet deşi nu mi-a plăcut niciodată.
Te văd iar alergând, dar de data asta tu alergi după mine pentru că ţi-am luat şapca. Suntem pe câmp. Ceilalţi ne urmăresc din priviri, dar nu sunt interesaţi de ce se întâmplă de fapt. Eu cotesc brusc, iar tu aluneci pe iarbă şi cazi. Eu râd, iar tu mă prinzi.
Te văd stând pe marginea bordurii. Eu sunt lângă tine. Doar noi doi. Vorbim. Eu te împing pe spate şi mă aplec deaspura ta iar vecina observă toată scena din geam.
Te văd cum stai în faţa geamului meu. Eu îţi dau o foaie pe care ţi-am adresat câteva cuvinte. Te văd cum o citeşti şi mi-o dai înapoi.
Te văd cum te sui pe bara pe care vecinii îşi bat covoare. Te prinzi cu picioarele de ea şi îţi laşi restul corpului să atârne uşor în aer. Fac şi eu acelaşi lucru. Dar alunec şi cad.
Te văd cum stai la masă şi bei şi fumezi. Mă întreb de ce stăm la aceeaşi masă cu atâţia oameni. Îţi arunc câte o privire ocazional. Probabil că eşti timid după ce m-ai sărutat.
Ma văd făcând cremşnit cu bunica. Eu fac cremele, după care mănânc resturile de cremă de vanilie şi frişcă din bol cu degetul.
Ma văd stând în fund pe bordură noaptea. Mă ascund de lumina felinarului de pe stradă. În umbra unui copac. Tu eşti lângă mine. Îmi spui cuvinte pe care nu le pot asculta. Gândul îmi este în altă parte. Mă săruţi pentru prima dată şi mă iei în braţe. Mă simt ciudat.
Ma văd la banca la care am stat cel mai mult şi la care am mâncat cele mai multe seminţe. Mă aşteaptă maşina să plec. Îi pup pe toţi, revin la tine şi te sărut de faţă cu toată lumea, apoi plec cu maşina departe, din oraş.
Te văd stând în mijlocul străzii, în oraş. Eşti pe schiuri. Nu ştiu de ce. Stăm de vorba. Nu am mai discutat de mult timp. Nici nu prea urmăresc ce zici. Dar am grijă să fiu mereu în faţa ta, niciodată în dreapta sau în stânga. Ne mutăm pe trotuar. Vine maşina după tine. Mă săruţi şi mă întrebi dacă ne mai vedem. Eu tac, zâmbesc, mă întorc şi plec.
Te văd cum stai în bucătărie şi îţi savurezi prima ţigară din viaţa ta. Am un şoc. Aproape că nu pot respira. Mă uit lung şi mă consolez şi eu cu o ţigară.
Te văd plângând într-un pat de hotel. Nu ştiu ce să fac. Ai băut puţin cam mult. E aiurea. Ies din cameră şi îi las pe cei care au talent la consolări să îşi facă treabă.
Te văd cu mine la masă într-un restaurant select. Eşti îmbrăcată elegant într-o rochie neagră cu buline albe. Ţi-ai coafat părul frumos special pentru această ocazie şi eşti fardată. Mănânci în mod brutal şi scârbos o ciupercă. Îţi fac o poză şi mă uit în altă parte.
Va văd stând în fund pe covor înconjurate de păpuşi Barbie. Aveţi păr lung, pieptănat şi prins în coadă. Probabil că şi eu am la fel. Sunt şi eu lângă voi. Este ora 10:00. Ne jucăm. Mă uit la ceas peste puţin timp. Este 18:00.
Stau pe bancă pe Chimiştilor. Lângă mine sunt ei. Le urmărim pe ele şi fiecare mişcare a lor. Sperăm să treacă cât mai mult timp până când se vor urca în maşină şi vor pleca iar departe pentru încă un an.
Ma văd în faţa calculatorului. Purtăm o discuţie serioasă, dar pe care eu o iau cât se poate de la mişto. Râd la fiecare chestie pe care o zici şi totul pare amuzant, chiar şi atunci când tu te superi pe mine.
Ma văd în mijlocul străzii cu un grup de zece prieteni şi prietene. De fapt, chiar mai mulţi. Eu sunt într-o fustă nu foarte lungă cu alb şi negru. Noi fetele jucăm elastic. Băieţii râd de noi şi se fac şi ei că sar.
Ma văd dansând cu el în mijlocul unei încăperi la o petrecere. Nimeni nu mai dansează. Este o melodie lentă. Îl strâng în braţe. Se termină melodia. Fără să mă uit în ochii lui, mă întorc şi ies din cameră . Ne-am mai întâlnit, şi am mai “depănat amintiri” şi peste doi ani.
Mă văd stând cu el pe bancă. O amintire foarte neclară , aş zice. Vorbim chestii ca între copiii de vârsta noastră, gen 10 ani. Face o glumă şi râd. Îmi e dor. Peste cinci ani am “depănat şi noi amintiri” mai serioase.
Ma văd ieşind pe geam. El este pe stradă şi se ascunde în umbra nopţii. Reuşesc să ies fără să fac zgomot şi trag geamul ca să nu se vadă că este deschis. Vin spre el repede. Mă prinde de mână şi fugim să ne pierdem pe străzile întunecate la ora două dimineaţa.
Mă văd stând în cameră cu doi prieteni, inventând povestea Lumarei. Eu îi provoc. Ne distrăm.
Te văd cum alergi pe pistă lângă mine şi vreau să îţi mulţumesc pentru că ai fost atât de mult timp lângă mine, cu părţile tale bune şi rele. Uneori doar cu cele rele. Dar simt că te iubesc şi că eşti importantă pentru mine.


În viitorul apropiat mă voi vedea aşteptând-o pe ea în Gara de Nord, unde am aşteptat de ataea ori prieteni buni. O văd cum coboară din tren, o iau în braţe şi îi spun cât de dor mi-a fost de ea. Începem să plângem de emoţie probabil, ca ultima dată când a plecat. Mergem la mine să îşi lase bagajele şi ieşim în oraş unde facem poze cu camera mea foto proaspăt recuperată. Mi-a fost dor de ea. Şi nu numai de ea.


Deschid ochii abia dimineaţa . Am adormit şi am visat frumos.