52

Cand esti mic, nu ai voie sa faci multe chestii. Partea fun in toata treaba asta, e sa reusesti sa le faci, cu sau fara a fi prins dupa. Am mai fost si prinsa, am mai si reusit sa scap cu ele. Dar de cele mai multe ori, cand nu am fost prinsa, le-am marturisit ani mai tarziu, pentru ca e fun.

Mi-e dor sa intru pe usa si sa ies pe geam noaptea. Mi-e dor sa merg la furat de pere, ca mere am si eu. Mi-e dor sa dorm la x si x sa doarma la mine, in speranta ca parintii nostri nu vor vorbi niciodata despre asta. Mi-e dor sa dau foc la chestii in beci. Mi-e dor sa beau o bere in plus si sa ma gasesti  sus pe mese. Mi-e dor sa fac ceva rau si sa dau vina pe altcineva.  Mi-e dor de multe chestii, pe care din pacate nu mai e nevoie sa le fac.

In alta ordine de idei, I don't need to be saved. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Cred ca ma descurc destul de decent cu treaba asta. Eu le fac, eu le dreg, ma mai depasesc, le mai depasesc eu pe ele. Daca nu merge, run away if we must.

Vama Veche

Mi-e dor. Asta e tot.


http://darkdeedeeshor.deviantart.com/

idei

Niste cuvinte asa de mari pentru niste intentii asa de mici. Niste zambete asa de largi pentru niste ganduri asa de inguste. Niste scuze asa de banale pentru niste situatii asa de importante. Un capitol asa de lung pentru o carte asa de subtire.  Atat de multe mucuri de tigara pentru o scrumiera asa de mica. Atat de putin timp pentru niste evenimente asa de importante. Atat de multa gandire pentru ceva asa de simplu. Prea mult pentru asa putin. O pagina asa de goala pentru atat de multe idei.

Un dulăpior

                Eu voi fi prima care va inventa un dulăpior magic, un dulăpior în care poţi ascunde toate gândurile care te supără şi toate amintirile neplăcute. Un dulăpior în care poţi să arunci toate momentele în care ai simţit că nu mai poţi respira, toate momentele în care ai simţit că explodezi şi că nimic nu mai are sens, toate amintirile persoanelor care te-au făcut să te închizi în tine. Un dulăpior care să te ajute să fii indiferent. Şi după ce îi oferi dulăpiorului toate gândurile tale rele, el să îţi ofere înapoi vise frumoase, zâmbete şi mult soare.

                Ce pot să spun… am ambiţie.

Tu

                "Caută-mă la ora 9 în barul în care mergeam de obicei."

                Aşa suna mesajul tău trimis la ora 19:30. Mai ştii? Şi am venit. Erai acolo, la masa la care stăteam de obicei, masa noastră, cea de la perete. Era cea mai bună masă. Iarna era cald, pentru că era lângă calorifer, iar vara era răcoare, pentru că era în camera cu aerul condiţionat. Mai ştii cum ne pierdeam serile de sâmbătă la masa asta? Uneori eram câţiva oameni, alteori eram foarte mulţi, niciodată nu eram singuri.

                Aşadar am venit la ora 9 acolo. Te-am văzut singur la masă. Mi se părea ciudat că erai doar tu; m-am gândit că va mai veni lume aşa că am venit şi m-am aşezat lângă tine.

                -Singurel?

                -Mda, cam aşa.

                -Mai vine cineva?

                -Nu chiar.

                Ne-am întins la discuţii alandala, despre ce am mai făcut fiecare, cum ne-a mers, despre câinele tău. Aveai un câine mare şi frumos. Brusc, ai schimbat subiectul.

                -Poţi să fii sinceră cu mine?

                -Cam cât vrei să dureze sinceritatea mea? Cât o bere la 0,5? Cât o cuba? Cât o sticlă de vin?

                -Cât mai mult.

                Te-ai ridicat şi te-ai dus să iei o sticlă de vin. Ştiai că nu mă omor după vin şi că singurul care chiar îmi place e ăla de ţară. Cu toate astea ai luat vin alb demisec, cu care mă împac cât de cât.

                Asta era acum mult timp. Tu ai trăit mereu momentul, dar niciodată nu ai vrut să îţi aduci aminte ce se întâmplase când lucrurile nu ieşeau bine. Nu te-ai uitat niciodată înapoi, nu ai regretat absolut nimic. Şi nici măcar acum nu îţi aduci aminte ce s-a întâmplat şi de ce nu am mai păstrat legătura. Nu e mare lucru, dar mereu mi-am dorit să îţi aduci aminte...

big bang

 I bet that we could light up the sky.

din valiză

MIR şi tămâie, oral şi lămâie.

Tic tac Tic tac Tic tac. Stânga 100m. Ţţţţţţ. Hai să creşti mare şi tit tit!

Ceartă scandal război? Cred că n-o să mai caut înlocuitor. Băiat cuminte.

Nu încerca. Salt. Că te opreşti la mine-n braţe.

Te culcaşi?

Tre să dau o pălmuţă. Cunoşti pe cineva cu obrăjorii moi?

Muşcabil dar lovibil nu.

Bă, mă piş pe mine. Îmi împrumuţi un buzunar?

Copaci în vamă? Tragedie, a mâncat pisica păsărica.

Tot e bine, te exprimi. Iami Iami, dar nu se poate că tremură şi nu-mi place piftia de om.

Puţin 4 săptămâni de beţii, ai ficăţelul tare să-ţi trăiască.

Apropo mai avem un îndrăgostit pe aci e obositor HELP.

Aleluia iepure!

Cine e laş,bă, dă-te-n pufu tău!

L-ai văzut pe soare azi? Dacă nu îţi zic io că străluceşte fain! Nu mă băga în seamă că mă bătu oleacă în cap.

Cine străluceşte cel mai tare în univers?

S-a plictisit covorul pe balcon.

M-am întins pe covoru galben şi se stă chiar bine.

Behehe să ne căcăm în sus de bucurie.

Fiţe. Zahăr bun la cafea.

Am scăpat de dinţi ciupituri arsuri... SCANDAL! Deja? Nu ştiu sigur da-ţi zic după ce mă îmbăt.

Ce-i trece prin cap unei muşte când loveşte parbrizul unei maşini ce circulă cu 100 km/ora? Curul, piţi!

M-am uitat la ceas la 11:00, cine m-o iubi oare?

Curbe soare puţin aglomerat greu de scris. PS, puţin dor. Agigea gigea pe ochişor.

Să te agăţ în cui!

Nu răspund la provocări pupici. Vagpilito. Ficăţei prăjiţi.

 Bă tu te-ai îmbătat. Încheiem că spunem prostii pup.

Vise erotice pup.

Somnoroase pisicuţe ce transpiră prin arad.

Şiiii? Ai intrat la apă? De emoţie, de alcool sau de frica lu mumă-ta te exprimi aşa greu? Ţi-a mâncat vodafonu caracterele, a ajuns juma de mesaj.

Ps. Licurici.

Aloo micu paris către marele scandal recepţie... ff urgent.

Ţi-am zis că îţi pierzi poziţia de lider. Şi glumiţele tre să vină natural, ai început să te cam scremi. Îţi pierzi hazul femeie. PS, ardelenii n-au haz.

Mă bruiezi. Poate mă ia durerea de cap şi tre să lucru.

C-aşa beu oamenii buni... ca să beu şi eu cu tata de-o sâmbătă pe alta ura hîc. Şi la a câta tequila?

Întuneric la 205.

Bagă-ţi un pai colorat în cur şi dezumflă-l. Unu roz de piţipoancă. Şi nu-l uita acolo.

Ai făcut ochişori? Ce mai zice gâtul? Bă, mai multe cuvinte că nu te dor degetele ci gâtul. Carantinoaso, o gargară mică şi somnic, da?

Treaba asta cu "te vreau" sună foarte urât. Cum mă vrei? prăjit, flambat, fiert, mai dulce, mai sărat?

Ai terminat deranj-curăţenia?

Ai ajuns să profiţi de timp? Tu, experta în tăiat frunze la câini? Or să moară dracu de foame patrupedele.

Hai să stabilim. Nu mi-a plăcut, a fost inedit şi nu e amuzant.

EROII NU CUNOSC PANICA!

După masă, adică cu paravan. Şi după scaune când?

Vag sau aparent?

Te doare-n p**ă eşti Scandal!

Bagă tare, şforţa-i cu tine! Biliv în şforţa Scandal.

Eşti mai simpatică somnoroasă :D

Nu mă aştepta, duşmanu a primit întăriri, tre să fiu alături de oastea mea, scumpă domniţă! de nu m-oi întoarce ştii ce tre să faci...

Domniţa nu e lângă tel, şi-a tras cavaler nou.

Hev fan io la nani sclipici!

aeiou

Pauză. Gaură. 
A rămas gol. A rămas întuneric.
S-a scufundat încet încet. Până când nu a mai rămas nimic.

chestii de azi

Azi, nu ştiu... nu-mi stă părul bine deloc. Cred că ar trebui să îl întind. Mi s-a cojit lacul de pe unghii, m-aş duce la salon sa îmi facă manichiura. Am mâncat nişte paste şi cred că am mâncat mai mult decât îmi trebuia. Simt că explodez. Gata, nu mai mănânc nimic toată ziua, diseara ies şi nu aş vrea să mă simt umflată. Sunt puţin obosită. Aş bea o cafea, dar după aia iar beau prea multă şi încep să îmi tremure mâinile. Azi mi-a cerut şi el părerea în legătură cu ceva. Oare chiar îl interesa părerea mea? Trebuie să mă duc la cumpărături să îmi caut ceva frumos. Nu ştiu ce, dar chiar mi-ar trebui ceva nou. Să mă duc cu maşina? Poate că aş ajunge mai repede cu metroul, e cam aglomerat. Aş putea să îmi schimb atitudinea faţă de oameni, dar îmi plac oamenii, nu aş putea să mă port urât cu ei.
Sunt destule lucruri neînregulă, dar eu nu sunt nici măcar aproape să îmi dau seama care sunt ele. Deci, nu ştiu...

Totul se leaga

O firmitură care stă pe o masă. Pe care mai sunt nişte căni. Pe care mai e un borcan de gem de măceşe. Şi o scrumieră. La masă sunt patru scaune. Lângă unul din ele e un frigider. Toate sunt în bucătărie. În care mai e aragazul. Şi cuptorul cu microunde. Care stă pe un dulap. Pe care mai sunt mere. Şi portocale. Care stau într-un castron. Lângă chiuvetă. În care sunt vase nespălate. Şi nişte furculiţe şi cuţite.
Totul se leagă.
Dar mai sunt multe alte chestii în bucătărie.
Poate nu se leagă totul...

ieri, azi si posibil maine.

Visezi să ai parte de momente din astea mai des. Și speri ca
fiecare moment să ajungă să însemne ceva pentru tine. Să însemne mai mult. Și
încerci, dar ori nu încerci prea mult, ori exagerezi încercând. Nu e roz, vorba
vine, dar nu e nici negru. Sau mai bine,
nu e alb, nu e nici negru. E gri. Și deși bluza aia gri arata bine, nu vrei
gri. Vrei colorat. Și vrei frumos. Și vrei coerență. Și vrei somn. Și vrei să
te trezești cu zâmbetul pe buze. Și vrei inspirație. Măcar o dată, de dragul
vremurilor vechi. Și vrei sa aduni totul într-un loc, poate îți găsești
inspirația. Vrei să respiri și să simți că respiri.
Vrei cald. Sau măcar mai cald de atât. Dar e rece.
Și vrei să fie evident, dar nu pentru toată lumea. Vrei să
se schimbe ceva, vrei sa fie ca mai demult, dar nu se poate deci nu mai vrei să
se schimbe nimic. Pentru că nimic nu pare să se schimbe spre bine, totul se
duce. Vrei să mergi mai departe, dar nu chiar atât de departe. Vrei ceva și nu
știi ce vrei. E interesant dar obositor.

Forgive me

Lord though I walk through the valley of the shadow of death
I'm not scared cause You're holding my breath
I only fear that I don't have enough time left
To tell the world that there's no time left

Group 1 Crew- Forgive me

Am calatorit in timp

Am calatorit in timp. Am inventat o masina care sa ma transporte in timp. Este albastra. Si o pornesc apasand pe un buton. Are un buton mare cat un pomelo. Butonul este verde. Dar e un verde asa frumos, la fel ca ochii baiatului pe care il vizitez cand calatoresc in timp. L-am intalnit intr-o zi cand iesea dintr-un magazin. M-am lovit de el. Mi-am cerut scuze, mi-a zambit si a spus ca nu e nicio problema. M-am uitat in ochii lui si am vazut ca sunt verzi. Eu am
plecat in drumul meu si el in drumul lui. Urmatoarea saptamana m-am gandit la
el in fiecare zi. In fiecare persoana pe care o intalneam cautam ochii lui
verzi. Dar nu ii gaseam. Atunci am inventat masina de calatorit in timp. Si
m-am dus inapoi in acea zi. Si iar am intrat in el cand iesea din magazin. Si
iar a zambit. Si iar i-am vazut ochii verzi. Si iar a plecat fiecare in drumul
lui. M-am tot intors in acea zi timp de o luna. De fiecare data se intamplau
aceleasi chestii. Nu am avut niciodata curajul sa schimb ziua aia.

We all need some help from time to time

"Uneori e mai ușor să crezi că ești singurul din lume care se luptă, care este frustrat sau nemulțumit, sau care depășește cu greu un moment.

Dar acel sentiment e o minciună.

Și dacă nu te dai bătut, doar să găsești curajul să infrunți toate astea încă o zi, cineva sau ceva te va găsi și o să facă ca totul să fie bine.

Pentru că toți avem nevoie de puțin ajutor din când în când."

comunicare

Crezi că ne-am dezobișnuit? Probabil că nu poți folosi cuvântul ăsta așa, pur și simplu, dar eu folosesc ce vreau eu, cum vreau eu. Și mă refeream la faptul că odată stăteam așa de mult împreună încât nici nu mai era nevoie de cuvinte. Oamenii se mirau cum din două priviri, trei gesticulații și puțină mimică știai exact despre ce vorbesc. Desigur și invers, doar că tu gesticulai mai rar și vărsai mai puține pahare. Când vorbeai, deși aparent vorbeai despre nimic, eu știam exact despre ce vorbești. Cei din jur nu puteau să înțeleagă, pur și simplu n-aveau cum, ei nu te cunoșteau ca mine. De când petrecem mai puțin timp împreună, constat că începem să avem nevoie de cuvinte. Și cuvintele astea sunt atât de greu de găsit, căci cu tine nu voi putea niciodată să folosesc cuvinte obișnuite. Chiar și eu mă pierd uneori în cuvintele tale. Sper doar să nu mă pierd de tot, pentru că dacă se întâmplă asta, nimeni nu va mai reuși să termine dicționarul tău. Ne-am dezobișnuit să vorbim strict prin priviri și gesturi, și ne îndreptăm spre banala lume a cuvintelor.