Rataţilor, simţiţi-vă!

Urăsc mijloacele de transport în comun. Sunt doar un mod de a da banii aiurea pentru că ai nevoie să ajungi undeva și ți-e lene să o iei pe jos. Oricum dacă ai lua-o pe jos uneori ai ajunge mai repede. Pe lângă că dai 13 mii pe un bilet care este doar hârtie consumată inutil sau 250 mii redus pe abonament, mai și miroase urât. Și mai și vezi oameni urâți, care nu fac altceva decât să se îmbulzească pentru un loc și îți comentează doar pentru că au același drept ca și tine să se afle în acea mașină, cu sau fără bilet.
Veneam azi de la meditații mate / Adi, și ca de obicei am luat 21 care este tramvaiul meu preferat. Trei amărâte de stații aveam de parcurs și tot ce am realizat a fost că la stația Obor, coboară niște ratați și se urcă niște alți ratați mai mari. Care ar putea fel de bine să ia la și tramvaiul 16, care de la Obor spre Sf Gheorghe are aceeași rută ca și 21. Trebuie să îmi împută mie toată lumea tramvaiul preferat! Nu știu exact de ce îmi place așa de mult. Poate pentru că 21 este un număr drăguț. Îmi plac mai mult tramvaiele decât troleibuzele. Cred că se întâmplă asta pentru că tramvaiele sunt mai spațioase și este o densitate mai mică de ratați pe metrul pătrat. Sau pentru că mi se pare mie că circulă mai repede și nu trebuie să înghit pasagerii ratați atât de mult timp ca în troleibuze. Iar metroul nu-mi place pentru că mereu trebuie să mai merg pe jos de la stație până la destinația mea. Dar oricum urăsc mijloacele de transport în comun. Și cel mai mare ratat, să îi zic ratatul-șef, este controlorul. El, care apare mereu dintr-o dată și îmi cere biletul, iar eu trebuie să inventez pe loc câte o scuză fiindcă nu am așa ceva, în timp ce unii pasagei își flutură șmecheri biletul (ocazional cu un rânjet stupid pe față de îmi vine să îl scot cu ranga) iar alții fug să coboare. Și nu toți controlorii apreciază scuzele de genul “Mi-a luat foc casa și mă grabesc” sau “Mi-au furat ieri portofelul cu abonamentul”.
De asemenea urăsc aglomerația. Nimănui nu-i place, e adevărat. Dar eu sunt mai șmecheră și o urăsc mai mult! Nu-mi place să văd atâtea mașini pe stradă. Să merg cu o mașină și să simt cum nu mă mișc. Oricât de leneșă aș putea fi, urăsc să stau degeaba. Aș vrea să nu mai existe nimic. Doar mașina mea. Dar nu e vina mea că nu am mașină sau carnet. Deci nici asta nu se poate. În concluzie, nicicum nu e bine și nimic nu mă mulțumește. Soluția ideală ar fi să am mașină și să fiu singură pe stradă să pot călători repede și frumos. Îmi place cum sună asta.

Și DA, AM STOFĂ DE CRITIC. Cred că la asta mă pricep cel mai bine.