Zambesc.

Te văd. Parcă vreau să îţi vorbesc. Eşti pe trotuarul de vizavi. Nu te-am mai văzut de mult şi cred că mi-a fost puţin dor de tine. Încă nu m-ai văzut. Să vin să te salut ? Oare vei râde când vei vedea tricoul meu cu vacă, pe care scrie Artiste en herbe? Oare arăt acceptabil ? Mă vezi după atâta timp, măcar acum să arăt cât de cât bine. Îmi dau cu mâna prin păr, îl aranjez puţin. Îmi pute gura ? Îmi pun mâna la gura şi suflu. Parca nu… totuşi scot o gumă şi o mestec ca să fiu sigură că totul e în regulă. Mă gândesc dacă ar mai trebui să fac ceva înainte să vin să te salut. Ce o să iţi zic ? O să zâmbesc cu gura până la urechi sau o să încep iar să vorbesc mult, ca de obicei ? Şi totuşi… o să îţi zic că mi-a fost dor de tine şi o să exagerez, sau o să te las pe tine să vorbeşti şi o să văd atunci ce zic? Da, cred că o să fac aşa, ca oricum nu am murit de dorul tău. Dacă o să rămân fără idei şi n-o să mai ştiu ce să zic, o să bag replica aia cu “Hai că mă aşteaptă o tipă să ne întalnim, mă bucur că te-am vazut şi ne vedem mai târziu”. Da, perfect! Altceva? Mai e ceva ce ar trebui să fac înainte să vin să îţi vorbesc? Cred că nu. Bine atunci….

Te strig. Mă vezi, zâmbesc. Super, e bine până acum. Vreau să traversez ca să vin spre tine, dar trec câteva maşini. Aştept să treacă şi te văd cum te uiţi după mine. Cred că te bucuri să mă vezi. Cred că ţi-a fost dor de mine. Mă bucur şi eu şi zâmbesc. Acum nu mai trec maşini şi pot să traversez. Vin spre tine. Te uiţi şi zâmbeşti şi tu. Ajung la tine.

"Ce faci, mah ? Cum o mai duci ?", zic.

"Bună, papuşă.Ce mă bucur să te văd. Parcă arăţi mai bine. Tu ce faci ?", zâmbeşte ciudat.

"Eu…Mă duc să vomit."

Fac 180 de grade şi o iau înapoi spre Centru. "Păpuşă"?? Mda…Uită-mă…

Zâmbesc.